Pentru interviurile „bookuria“ ne-au atras atenția patru cărți apărute recent la editura Integral (în Colecția „Comunicare psiho-socială acasă și la școală“), care se axează pe psihologia relațiilor interumane și cuprind relațiile de cuplu, relația părinte-copil și relațiile profesionale.
Vă propunem un dialog interesant în care veți afla detalii utile despre valoarea și importanța comunicării cu rol terapeutic prin aceste cărți, chiar de la autoarea Antonia Noël, consultant în comunicare, formator specializat în educarea adulților și a copiilor prin Metoda ESPERE®. Lectură plăcută!
La care aspecte vă referiți cu precădere în aceste cărți scrise de dvs?
Cărțile din colecția amintită sunt scrise cu un scop terapeutic. Așa încât, ele pot fi folosite în orice fel de relație, fie ea părinte-copil, cuplu sau profesională. Le-am conceput inițial pentru copii, cu scopul de a-i ajuta încă de mici să depășească anumite situații dificile, să învețe să se responsabilizeze, să capete încredere în sine sau să își definească așteptările. Însă, observăm că în viața de zi cu zi, mulți copii mari (așa-ziși adulți) se confruntă exact cu aceste probleme relaționale. Astfel, am ajuns să scriu poveștile și pentru cei mari, care-și pot regăsi personalitatea, viața, comportamentele, prin intermediul acestor istorioare, inspirate din viața reală.
Ce gen de educație analizează și dezvoltă cărțile dvs?
Cele patru cărți vizează transmiterea unei educații bazate pe o comunicare relațională, pe un mod de a dialoga deschis, autentic, non-violent. Este, dacă vreți, o contra-ofertă a modului în care comunicăm astăzi în societate și care, din păcate, este, de foarte multe ori, un mod anti-relațional. Așadar, cărticelele își propun să-i ajute pe cititori în a dobândi câteva reguli și instrumente de comunicare relațională: mă responsabilizez la capătul meu de relație, renunț la a vorbi despre celălalt și încep să vorbesc cu celălalt, îmi definesc deschis așteptările, învăț cum să ies dintr-un conflict intrapersonal, șamd. Aceste cărți, care vor ajunge în școli, vor oferi posibilitatea atât copiilor cât și cadrelor didactice să facă cunoștință cu un nou mod de educație, de a educa și de a transmite.
Cum trebuie citite poveștile acestor cărți — Mama iepuroaică și bulgărele otrăvit, Oița veselă și blana încâlcită, Rățușca, șarpele și barza înțeleaptă, Șoarecele și bursucii — publicate de editura Integral?
În ceea ce-i privește pe adulți, nu există neapărat un mod aparte de abordare a lecturii. Situațiile create vor atinge, cu siguranță, universul interior al fiecăruia (conștient și subconștient) iar transformările se vor produce acolo unde există deschidere din partea cititorului. Fiecare volum conține la final rubrica „Ce am învățat“ care propune anumite demersuri sau conștientizări ale situațiilor întâlnite în carte sau în viața reală.
Atunci când una din aceste patru povești este oferită spre lecturare copilului, propun, de această dată, o abordare specifică: povestea este concepută pentru a fi citită de către copil, sub supravegherea sau împreună cu adultul. Acest lucru asigură o receptare optimă a mesajului de către copil. Este important ca întreaga poveste să fie citită, înainte de a deschide un dialog pe marginea ei. La finalul poveștii, propun adultului să aștepte întrebările pe care copilul le poate avea, înainte de a le pune pe ale sale. Aceste întrebări care pot veni la final au menirea de a oferi ascultarea, de a acompania și ghida copilul și nu de a emite judecăți „gata servite“, din propria perspectivă a adultului. Numai astfel dialogul va putea rămâne deschis.
Concret, ce v-ați propus să rezolvați, prin aceste cărți, din punct de vedere emoțional?
Aceste cărți își propun să ajute, acolo unde există deja o suferință sau stări conflictuale și, în același timp, să ghideze, oferind o alternativă pozitivă acolo unde cititorul își dorește o ameliorare a comunicării în relațiile cu cei din jur. Deasemenea, cu ajutorul acestor cărți mi-am propus să fac cunoscută cât mai multor cititori Metoda ESPERE®, această pedagogie a comunicării fondată de psihosociologul francez Jacques Salomé, care îi ajută pe oameni să comunice mai bine și care generează implicit un efect terapeutic.
Cât de mult mai poate cuvântul scris, în secolul XXI, să vindece răni emoționale? În ce măsură?
Vindecarea poate apărea doar acolo unde ea este dorită. Cu siguranță că toți cei care au plecat sau pășesc timid pe drumul dezvoltării personale au șansa, la un moment dat, de întâlniri vindecătoare. Acestea pot fi generate de interacțiunea cu o carte, cu o persoană, cu un peisaj, cu un loc… Cred că relația extrem de intimă pe care o stabilește cititorul cu o carte poate fi, într-adevăr, una chiar salvatoare. Nu de puține ori am auzit oameni spunând: „Cartea aceea mi-a schimbat viața“, sintagma având, implicit, un sens vindecător. Cartea, acolo unde este scrisă cu pasiune, va întâlni întotdeauna un suflet pe care-l va putea vindeca.
Interviu realizat de Cristina Rhea
