„Dacă teatrul ar fi o religie, multe dintre observaţiile de aici ar fi erezii”, spune David Mamet despre cartea în care distilează o viaţă petrecută în umbra „podelei de lemn”. Şi nu întâmplător, din moment ce autorul tună şi fulgeră, în termeni tari, împotriva directorilor şi regizorilor cu ifose, a designerilor cu „fiţe” şi a actorilor care, obsedaţi de fundalul personajelor, uită să le mai impregneze cu aportul propriu.
- Carte publicata in 2013 la Editura Curtea Veche
- Cumpara cartea cu reducere
- Numar pagini: 144
- ISBN: 978-606-588-404-5
Mamet contrapune tuturor acestor atitudini lecţiile unui mare regizor rus, Stanislavski, care are o metodă simplă şi dură pentru a obţine de la actorie totul: îşi învaţă actorii să sape în propriile memorii şi angoase după tot ce poate fi adus la suprafaţă şi să imprime aceste puncte dureroase în parcursul personajelor pe care le interpretează.
În ceea ce-i priveşte pe regizori, Mamet este la fel de tranşant: „Regizorul bun este mai mult un antrenor decât un coregraf. El alege echipa pentru abilităţi personale şi lucrează pentru a introduce talentul în piesă, care este ţelul comun. El doar sugerează natura unei scene, cu intervenţii minime (o plecare, o rugăminte, o reprimare), apoi merge afară să fumeze o ţigară”.
Mamet este la fel de necruţător şi cu propriul talent, acela de a scrie piese de teatru. După ce desfiinţează preţiozitatea unor curente sau a unor probleme existenţiale savant simbolizate în tot felul de piese, concluzionează sec că singurul scop al piesei de teatru este „să distreze audienţa”, mai exact „pur şi simplu să facă publicul să se întrebe ce urmează. Asta e tot”. Când aceste consideraţii vin de la cel care a câştigat un Premiu Pulitzer şi o nominalizare Tony pentru faimoasa „Glengarry Glen Ross”, nu sunt deloc de ignorat. Mai ales prin prisma faptului că, aşa cum mulţi spectatori pot confirma, teatrul într-adevăr s-a distanţat foarte mult şi în prea mare măsură de acel primordial scop al său, atât de bine sintetizat de Mamet. Astăzi, o piesă de teatru poate cu uşurinţă da dureri de cap, încărcată de preţiozităţi, de un limbaj savant care oboseşte publicul mai ceva decât ziua de muncă pe care încearcă s-o „şteargă” mergând la teatru.
Fireşte, autorul de piese de teatru face toate aceste comentarii din perspectiva iubitorului de teatru. Până la urmă, Mamet este cel care afirmă că „schimbul teatral este o comuniune între public şi Dumnezeu, moderată de un text construit de dramaturg”.
Cartea Teatrul, de David Mamet se gaseste cu reducere la Elefant / Libris / eMAG.
