Dragă viață – Alice Munro, trad. Justina Bandol, ed. Litera, 2014
Alice Munro a câștigat Premiul Nobel în 2013, iar în 2009 a fost premiată cu Man Booker International pentru întreaga operă. În limba română i-au apărut, la editura Litera: Prea multă fericire, Dragă viață și Ură, prietenie, dragoste, căsătorie.
Dragă viață este un volum ce cuprinde 14 povestiri scurte și anume: ”Țărmul Japoniei”, ”Amundsen”, ”Despărțirea de Maverley”, ”Carierea de pietriș”, ”Refugiul”, ”Mândrie”, ”Corrie”, ”Trenul”, ”Vedre spre lac”, ”Dolly”, ”Final”, ”Ochiul”, Noaptea”, ”Vocile”, ”Dragă viață”.
”Final” este de fapt o introducere a celorlalte patru texte despre care spune ”Ultimele patru texte din această carte nu sunt tocmai povestiri. Ele formează o unitate separată, care este autobiografică în spirit, deși nu întotdeauna întrutotul în fapt. Cred că sunt primele și ultimele – și cele mai adevărate – lucruri pe care le am de spus despre propria mea viață” p. 287
Comparativ cu Prea multă fericire, Dragă viață este insesizabil mai slabă, sau cel puțin poveștile de acolo m-au atins pe mine mai mult. Dar și acestea sunt foarte bune, simple, concise, cu un început, dar cu o posibilitate de continuare, așa cum ne-a obișnuit scriitoarea. Dragă viață dă titlul ultimei povestiri autobiografice (într-o oarecare măsură, doar autoarea știe adevărul), dar, per ansamblu, poveștile vorbesc despre viață și dramele sale. Deși autoarea, prin titlurile alese, pare că sugerează altceva, realitatea este mult mai dură.
O să scriu și despre trei povestiri care mi-au plăcut foarte mult. Este vorba despre ”Țărmul Japoniei” unde aflăm de Greta și fiica ei, Katy, care îi spun la revedere soțului pe peronul trenului, acesta având probleme de serviciu. Cele două pleacă pentru o scurtă vacanță unde speră ca, în cele din urmă, și soțul să se alăture. Dar viața de cuplu nu este cea mai reușită, Greta fiind o femeie care suferă foarte mult în această relație. Printr-o conjunctură, ea ajunge la o adunare de scriitori unde-l întâlnește pe H. Bennet, ziarist. Însă cei doi se despart și nimic nu se întâmplă. Până când ea, realizând situația din familie, hotărăște să-l caute.
”Amundsen” m-a impresionat la fel de mult. Din această povestire îți vine să scoți continuarea cu cleștele, dar dacă stai și meditezi un pic, aici nu este vorba despre detalii, ci despre întreg ansamblul. Vivien, o tânără învățătoare este trimisă în provincie (în această carte, majoritatea locațiilor sunt Ontario și Toronto), Amundsen, să predea unor copii bolnavi de tuberculoză. Cu toate că este impresionată de peisaj, viața acolo nu pare frumoasă deloc. Îl cunoaște însă pe chirurgul Alister, puțin cam ciudat. Cu el începe o relație la fel de ciudată care evoluează foarte repede. Până în pragul căsătoriei. Dar fericirea se pare că nu vrea să vin într-un sanatoriu uitat de lume.
Cel mai mult m-a impresionat și revoltat povestea tânărului Jackson în ”Trenul”. Proaspăt întors din armată, el hotărăște să nu se întoarcă acasă unde iubita sa din liceu îl așteaptă pe peron. Coboară în alt loc și, mergând pe linia trenului, o întâlnește pe Belle și a sa casă părăginită. Hotărăște să rămână alături de ea și să o ajute să-și reconstruiască locuința de lângă calea ferată, fără a forma totuși un cuplu. Până într-o zi când boala o atinge pe Belle și trebuie să plece în Toronto la spital. Jackson însă nu-și schimbă comportamentul de-a lungul timpului, râmând același tip închis în relațiile cu oamenii. O lasă în spital pe Belle și se mută într-un bloc de chiriași. Aici își duce viața liniștit până când, într-o zi, o femeie vine să-și caute fiica plecată de acasă. O recunoaște pe fosta sa iubită cărei îi promisese că se va întoarce la ea. Însă Jackson este cunoscut ca un om care nu poate lega relații de afecțiune. Așa că iar ia altă hotărâre.
”Una dintre cele mai oneste și mai exigente proze ale timpului nostru” – scrie The Times. Nimic mai adevărat! Spor la citit!
Emilia Zăinel
Cartea poate fi cumparata si online, cu reducere, de aici.
