Urmatoarele romane, de care cu siguranta ati auzit, sunt povesti de dragoste clasice care au fost ecranizate de mai multe ori, cu actori cunoscuti in rolurile principale, insa parerea mea este ca nicio ecranizare nu este mai buna decat cartea, asa ca va invit sa redescoperiti aceste romane clasice.
Toate recomandarile de mai jos au preturi foarte bune, sunt carti cu reduceri. In plus, la orice carte ati alege beneficiati si de transport gratuit.
1. “Jane Eyre” de Charlotte Bronte
„Ca pentru a acredita mitul romantic al efemeridelor de geniu, Charlotte Brontë (1816-1855) a creat in scurtul rastimp al vietii o opera remarcabila. Titlurile ei se succed, cu anxioasa precipitare, la intervale scurte (Jane Eyre, 1847; Shirley, 1849; Vilette, 1853, The Professor, postum, 1857), ca tot atatea incercari de a exorciza un prea timpuriu deznodamant sau, macar, de a-i suspenda, vremelnic, iminenta.
In Jane Eyre, aceasta tensiune tragica pare sa afle un ragaz prielnic care ingaduie sinteza fericita a traditiei prozei de analiza, inaugurata in Anglia de Jane Austen, cu fastul crepuscular al romantismului „gotic“ si cu spiritul necrutator de observatie realista al romanului epocii victoriene, aflata atunci, la inceputurile ei.“ Cornel Mihai Ionescu
2. “Anna Karenina” de Lev Tolstoi
Povestea unei vieti pline de patimi si indoieli, celebrul roman “Anna Karenina” istoriseste tragedia unei femei aflate sub imperiul distructiv al unei pasiuni adulterine.
In fundalul pe care, alaturi de Anna, evolueaza personaje aparte prin natura lor, Tolstoi divulga ipocrizia inaltei societati, zugraveste descompunerea modului de viata patriarhal si degradarea institutiei familiei.
3. “Mandrie si prejudecata” de Jane Austen
„Astazi nimeni nu o poate ignora pe domnisoara Austen. Ea este mai infloritoare ca oricand. Cartile ei figureaza pe listele de bestselleruri, ecranizari ale romanelor sale nu contenesc sa apara pe micul sau marele ecran, intr-un vartej de baluri, calatorii cu trasura, plimbari prin paduri primitoare. Ea provoaca simpatii feministe, identificari romantice, nostalgia parcurilor tematice, reinsufletiri ale spiritului epocii georgiene, aprecierea conservatorilor, aprobarea marxistilor, omagii literare, abordari critice deconstructiviste.
Omagiul marelui public este egalat pe deplin de aprecierile criticilor. Aceasta renastere pe frontul criticii, care dureaza de mai multe generatii, isi da intalnire acum cu popularitatea generala, post-moderna, a scriitoarei, cu revirimentul clasic al citatelor din operele sale. Aparent retrasa fata batrana din Chawton, careia ii displacea orasul Bath, evita maritisul, isi ascundea scrisul cand incepea sa scartaie usa si lucra cu migala pe placute de fildes de doi inchi, a devenit un obiect al idolatriei universale, spre incantarea celor mai diferiti lectori.“ – Malcolm Bradbury
4. “La rascruce de vanturi” de Emily Bronte
Reconstituirea unei pasionante povesti de dragoste esuate din cauza unor prejudecati de netrecut. In cercul stramt al unei familii, fratele intervine brutal in destinul surorii sale. Blestemul sentimentelor impiedicate sa se desfasoare in firescul lor se intinde pe mai multe generatii intr-un roman cu o atmosfera de o densitate uluitoare.
Considerata una dintre cele mai frumoase carti ale literaturii din toate timpurile, La rascruce vanturi este o poveste pasionanta de dragoste si razbunare, scrisa intr-un stil alert, plin de forta, de o deosebita frumusete, care a consacrat-o pe Emily Bronte ca unul dintre cei mai mari scriitori englezi.
Cartea subliniaza forta distructiva a dragostei: Catherine si Heathcliff, desi impart o dragoste puternica, sfarsesc prin a se distruge reciproc.
5. “Marele Gatsby” de F. Scott Fitzgerald
„Jay Gatsby, un simbol al povestii americane de succes, vrea sa recupereze trecutul si paradisul pe care le asociaza cu prima lui iubire, Daisy Buchanan. Este amagit de un vis care se dovedeste nedemn de el, iar Fitzgerald inalta caderea lui Gatsby la nivelul unui mit american esential. Romanul se incheie cu unul dintre cele mai sugestive pasaje lirice din literatura: «Gatsby crezuse pana la urma in luminita aceea verzuie, intr-un viitor frematator, care se indeparteaza insa cu fiece an in fata noastra. Ne-a scapat o data, dar ce importanta are… maine o sa fugim mai repede, ne vom intinde bratele mai departe… Si tot asa, pana intr-o dimineata… Si tot asa, trecem de la o zi la alta, barci impinse de curent, impinse fara incetare, tot mai inapoi, in trecut».
In Marele Gatsby, Fitzgerald realizeaza ceea ce nu va mai face in toata cariera sa ulterioara: o satira a moravurilor contemporane care contine adevarurile – personale si sociale – cele mai profunde. Daca subiectul predilect al lui Hemingway este razboiul, al lui Fitzgerald este Visul american si tradarea acestuia, subiect care face conexiunea intre viata privata a scriitorului, cariera lui si cartile sale intr-un intreg tematic. Fitzgerald ramane principalul cronicar al puterii seducatoare a bogatiei si faimei. Nici un alt scriitor american nu s-a pozitionat asemenea lui – chiar in adancul sufletului american.“ – Daniel S. Burt
6. “Tess D’Uberville” de Thomas Hardy
„Adevarul este ca, pentru oamenii epocii victoriene, personajele lui Hardy puteau sa para adevarati monstri. In realitate, existen ta lor este, de cele mai multe ori, banala. Sunt oameni oarecare, cu defecte obis nui te: pot fi betivi, egoisti, violenti, pot fi ingrati cu cei care ii iubesc sau, dimpotriva, sa le atribuie insusiri nemaiintalnite celor de care sunt indragostiti.
Dragostea lor e insa nimicitoare: ea ii mistuie deopotriva pe cel care o nutreste, si pe obiectul dragostei lui, incheindu-se totdeauna cu moarte sau ne bunie. Nici cei care o refuza nu se pot salva. Un vant blestemat sufla peste oamenii cartilor lui Thomas Hardy: toti devin victime ale patimii si, cautandu-si izbavirea, se pierd in intinderile landei Egdon. Poate insa ca marea lor infirmitate, e lipsa marilor visuri. Singura excep tie, in aceasta privinta, e Tess.“ Dan Grigorescu
7. “Rosu si negru” de Stendhal
Romanul Rosu si negru este o meditatie asupra conditiei umane in perioada aparitiei ideii de emancipare sociala prin calitati exceptionale individuale si nu numai prin avere si titluri nobiliare.
Exemplul cel mai reprezentativ era insusi Napoleon, model pentru tinerii vremii respective. Destinul personajului central, Julien Sorel, ilustreaza o tulburatoare si dramatica ascensiune sociala incheiata prin recunoasterea, inaintea mortii, a valorilor fundamentale ale vietii, iubirea si sacrificiul. O interpretare a titlului, data chiar de scriitor, este: cariera militara (culoarea rosie a uniformei militare napoleoniene) si cariera ecleziastica (culoarea neagra a hainei monahale).
8. “Mic dejun la Tiffany” de Truman Capote
Cartea a cunoscut o ecranizare celebra in 1961, cu Audrey Hepburn in rolul principal. Mic dejun la Tiffany este povestea unui scriitor care isi aminteste ca a cunoscut-o in urma cu cincisprezece ani, pe cand locuia intr-un vechi apartament din New York, pe Holly Golightly.
In scurt timp, scriitorul si tanara cu apucaturi stranii, pe a carei carte de vizita era scris „calatoare“, devin prieteni apropiati. Dupa cincisprezece ani, o cunostinta comuna ii arata scriitorului citeva fotografii cu un salbatic tinand in maini o figurina din lemn care semana foarte bine cu Holly.
9. “Emma” de Jane Austen
„Jane Austen avea cel mai minunat dar din cate am intalnit in a descrie implicatiile, sentimentele si caracterele din viata obisnuita. Rafinamentul cu care transforma personajele si situatiile din banale in interesante, tusa de veridic pe care o imprima descrierilor si sentimentelor sunt lucruri la care eu nu pot decat sa aspir.“ – Sir Walter Scott
„Domnisoara Austen a inteles perfect dimensiunea marunta a vietii… A fost o mare creatoare, egala – in mica ei sfera – cu Shakespeare…“ – Alfred Tennyson
„…cea mai inzestrata artista dintre femei, scriitoarea ale carei carti sunt nemuritoare…” – Virginia Woolf
„Mai mult decat un roman de dragoste si/sau casatorie – desi atat una, cat si cealalta sunt subiectele predilecte ale lui Jane Austen -, Emma este romanul unei «ucenicii», al unei modelari de sine treptate, prin recunoasterea personalitatii si nazuintelor celorlalti.“ – Ecaterina Ion
10. “Iubita locotenentului francez” de John Fowles
Iubita locotenentului francez, romanul cel mai cunoscut al lui Fowles, este o emotionanta poveste de iubire. O carte despre tinerete, despre frumusetea vietii si despre libertatea de a alege. Plasata in jurul anului 1867, actiunea romanului pune in cumpana libertatea viziunii de la sfarsitul anilor ’60 ai secolului XX cu atitudinile severe ale perioadei victoriene din urma cu o suta de ani.
Romanul evoca in chip convingator atmosfera conventiilor rigide, a emotiilor reprimate, iar punctul culminant, indelung aminat, al relatiei celor trei protagonisti sporeste si mai mult interesul cititorului.
Anuța Stănculeanu
