Într-o lume centrată pe imagine, satirică cu înfăţişarea până la a genera drame umane, filosoful Alain de Botton face echipă cu istoricul John Armstrong pentru a demonstra că arta este mult mai mult decât un mijloc de a ne atenua complexele şi a ne accepta imperfecţiunile ori de a fi mai buni, mai deştepţi sau de a descătuşa surplusul de emoţii: arta poate fi o unealtă terapeutică.
Carte publicata in 2014 la Vellant- Cumpara cartea cu reducere
- Colectia Carti insemnate
- Traducator: Bogdan Lepadatu
- Tip coperta: Cartonata
- Format: 270×205
- Numar pagini: 240
- ISBN: 978-973-1984-469
Carte publicata in 2014 la VellantReperele discursului lucrării sunt cel puţin interesante, dacă nu de-a dreptul incitante. De pildă, unul dintre cele mai mari motive de stres ale omului modern este spaima că într-o zi va începe să uite – detalii, locuri, oameni, clădiri, cine este. Ca şi memoria, arta face apel la ceea ce rămâne ascuns, cei doi autori argumentând astfel că arta poate fi un antidot al uitării.
Mai departe este abordată relaţia uneori conflictuală a multora dintre noi cu propria înfăţişare şi stresul provocat de faptul că nu suntem „frumoşi”; interesant este faptul că şi în artă se poate observa că cele mai admirate opere sunt cele „frumoase şi vesele”, dar la nivel de critică acestea sunt considerate mai puţin… inteligente. Fără să desfiinţeze vreuna dintre cele două tabere, volumul punctează faptul că „optimismul este o unealtă pe care o folosim în tentativa de a trăi mai bine (fapt confirmat chiar de ştiinţă), aşadar însoţitorul său obişnuit, speranţa, este ceva de preţuit, nu de condamnat”. Arta intervine pentru a ajuta la „metabolizarea” negativului din viaţa fiecăruia, reamintindu-ne de „locul legitim al durerii în orice viaţă bună”. Mai mult, arta ne poate oferi consolare în suferinţa ce ne este dată, întărindu-ne demnitatea.
Arta oferă fiecăruia şi posibilitarea de a face pace cu propriile gusturi, reconfirmând unicitatea (reflectată în alegerile diverse şi schimbările frecvente de preferinţe ale oamenilor) şi echilibrând prin alegerile făcute.
Botton şi Armstrong adaugă că arta ne perfecţionează interior, ne ridică şi ne determină evoluţia prin autocunoaşterea la care poate contribui masiv. Percepută ca un mecanism viu şi nu doar ca o formă de expresie, arta poate deveni companion (multora chiar le este, prin muzică, de exemplu), antrenor personal (este piatră de temelie a oricărui intelect care se respectă), estetician (ne poate învăţa cum să ne îmbrăcăm sau cum să ne construim casa), psiholog (ne arată că frumuseţea are miliarde de chipuri, printre care şi cel al fiecăruia dintre noi). În plus, arta ne stimulează imaginaţia, creativitatea şi argumentaţia – interioară şi exterioară – poate fi temei şi competiţie cu noi înşine, ne poate stabili repere morale pe care poate mulţi ar rămâne surprinşi să le găsească latente în ei înşişi. Arta ne poate ghida viaţa, ne poate contura caracterul şi oferi răspunsuri la provocările vieţii, are un mare dar de a ne feri de ridicol şi a ne pune în faţă oglinda lumii, ca să ştim cum ne reflectăm în ea. Un exemplu concret oferit de autori este felul în care fiecare „ne facem pachetul de imagine” livrabil pe reţelele de socializare. Trecând dincolo de remarcile critice superficiale, cei doi autori reliefează faptul că folosind noţiunile despe artă pentru a ne creiona propria imagine nu facem altceva decât să vădim dorinţa de comunicare a ceea ce este profund şi preţios în noi.
Terapie în toată regula!
Nu este o carte ieftină, dar cel mai bun preț îl găsești aici. Poți cumpăra cartea cu reducere de 40% și transport gratuit.
Roxana Ichim
