Faptul că un băiat care vindea ţigări sub un pod din capital sud-africană Pretoria a ajuns unul dintre cei mai senzaţionali autori din literatura africană contemporană demonstrează că poveştile reale au un dramatism care nu poate fi egalat de ficţiune, că ajung cu viteza luminii la inimile oamenilor şi că totul este posibil dacă vrei cu adevărat nu doar să supravieţuieşti, ci să răzbeşti.
Cumpara carte cu reducere de aici.
Până la vârsta de 18 ani, Arop Bol, cel care a dăruit literaturii lumii unele dintre cele mai fascinante şi pilduitoare memorii sub titlul Băiatul pierdut, străbătuse mii de kilometri, trecuse graniţe africane fără paşaport şi supravieţuise graţie inteligenţei proprii şi, uneori, bunătăţii străinilor. Presa şi ctiricii au numit această călătorie de viaţă o poveste extraordinară despre durere, disperare şi, mai presus de toate, despre a rămâne în viaţă împotriva tuturor aşteptărilor. „Motivaţia mea este să fac bani pentru a-mi plăti studiile de Drept şi să-mi ţin cei doi fraţi la şcoală. I-am înregistrat la un internat din Uganda”, povesteşte autorul. Cum face asta? Din spatele unui chioşc în care vinde acadele şi tutun… cu singura deosebire faţă de ceilalţi comercianţi că poartă costum. „Clienţii mei sunt în principal grădinari şi oameni din suburbii. Câteodată îi mai şi tund, dar oamenii nu prea au bani. Va trebui să găsesc altceva…”.
Cum a ajuns aici? Fiul unor crescători de animale, Arop Bol a ajuns în Africa de sud în 2002, 15 ani după separarea de părinţii lui în timpul unui atac asupra satului lor din Sudan. Paşii începuţi la trei ani, când unchiul „îl cărase zile întregi până în Etiopia” l-au purtat prin Kenya, Tanzania, Malawi, Mozambic şi Zimbabwe. La Pretoria a ajuns în casa unui profesor pensionar. Până aici a văzut oameni murind de foame ori pentru că s-au îndopat când au venit ajutoarele. A văzut oameni murind de sete pentru că s-au înecat de slăbiciune încercând să bea apă atunci când au găsit-o… Avea cinci ani când unchiul a fost înrolat în Armata de Eliberare sudaneză. De atunci încolo, Arop a devenit unul dintre „băieţii pierduţi” care se apărau şi de frig şi de bombe cu „pături” din paie de orez. A învăţat alfabetul desenând litere în nisip…
Autorul cărții Băiatul pierdut îşi vede opera ca pe o metodă de a informa lumea asupra a ceea ce i s-a întâmplat într-o odisee de care nu mulţi ar fi capabili. „Am scris-o în şase săptămâni, pentru că o aveam în minte. Editorii care au publicat-o m-au întrebat de ce nu mă bucur, ca toţi ceilalţi, dar pentru mine linia dintre fericire şi tristeţe este foarte fină”. Are şi motive: a luptat să strângă bani până în 2003, când a plecat să-şi regăsească părinţii: „I-am găsit. Sunt tot crescători de animale. S-au obişnuit să trăiască fără mine. Dar ceva tot am câştigat: până să-i revăd, nu ştiam exact în ce an sunt născut. Acum ştiu”.
Cartea Băiatul pierdut, de Aher Arop Bol se gaseste cu reducere la Elefant sau Libris.
