Insula Preafericiților – August Strindberg, trad. Liliana Donose Samuelsson, ed. Humanitas, 2008
August Strindberg (1849 – 1912) a fost un autor suedez important, interesat de misterele subconștientului, dar și altele. Viziunea lui mi s-a părut interesantă, poate de aceea m-a impresionat și scriitura lui. Cel puțin Insula Preafericiților mi-a plăcut foarte mult și mi-a deschis gustul pentru cărțile sale.
El a scris romane (Salonul roșu, Căsătorit), nuvele (Utopii și realitate), teatru (Domnișoara Iulia, Kristina), scrieri autobiografice etc.
A fost o plăcere să citesc această carte de mici dimensiuni, se citește repede, însă ceea ce contează este învățătura extrasă. Este o carte – parabolă care m-a impresionat foarte mult și care cred că vă va plăcea și vouă.
Este despre viața omului, cum evoluează, cum puterea îl face pe cel din vârf să se transforme iremediabil și să-și anuleze moralitatea. Este povestea lumii, simplificată, și în ciuda faptului că povestea vorbește despre o lume de demult, eu aș îndrăzni să spun că și azi ne aflăm în aceeași situație unde, sub umbrela ”democrației”, oamenii muncesc pentru cei puternici, unde dorințele lor aproape că nu-și mai au locul.
Fregata ”Leul suedez”, având un echipaj de proscriși, printre care cei mai isteți, Lasse Hulling și Peter Snagg, eșuează pe o insulă misterioasă. Fără mai nimic, cei șase sute de oameni, printre care și femei, sunt nevoiți să-și construiască o viață cu resursele pe care le au. Lasse este cel care ia cuvântul și-i va conduce cât vor sta pe insulă.
În ciuda temerii de la început, insula se dovedește chiar perfectă. ”Trecu un an. Nimic din cele de care se temuseră nu se întâmplă. Iarna era la fel de cladă ca și vara. Anotimpurile nu se deosebeau de ele decât prin roadele pe care le dădeau, așa că Lasse întocmi un calendar după timpul de coacere al fructelor. Reușiseră să evite uniformitatea plictisitoare a hranei, și erau cu toții cât se poate de sănătoși. Așadar, existau patru anotimpuri a câte trei luni fiecare: Banana, Fructul arborelui-de-pâine, Curmala și Nuca de cocos”. (p. 24)
Trei ani pe care-i petrec aici devin trei ani de paradis și pace permanentă. Însă vulcanul adormit se trezește, iar oamenii sunt nevoiți să-și găsească altă casă. Poposesc pe altă insulă unde sunt și animale, mai multe resurse, dar și numărul lor crescuse considerabil între timp.
Aici se relevă adevăratul caracter al tuturor, în frunte cu Lasse, Peter și preotul ”Uffka”. Apar regulii care le schimbă complet viața, comportamentul lor pașnic de pe Insula Preafericiților fiind departe și condamnat să nu se mai întoarcă niciodată.
Lasse devine un tiran, dar nici urmașii luni nu sunt mai diferiți. ”Trecură alți ani. Certurile nu mai conteneau, erau introduse mereu legi noi privind ba obligația de a face îngrădituri, ba faptul că unii curmau cursul apelor și ridicau câte o moară împiedicând-i pe alții să pescuiască, ba interdicția de a tăia drum pe ogor străin (fiindcă nu putea ajunge la ogorul lor decât trecând peste orgorul vecinului), și tot felul de lucruri din astea.” (p. 56)
Apar multe clase sociale, presupusa civilizație nu este decât o insultă a celor bogați adusă țăranilor muncitori care, datorită roadelor lor, cei din vârful piramidei trăiesc liniștiți. Se împletesc aici toate relele: sărăcia, incultura, manipularea, lipsa discernământului, cenzura, violența, minciuna etc.
O parabolă minunat scrisă, o carte deosebită, cu un stil clar și foarte limpede. Cu siguranță că o să mai vreau să citesc de acest autor. Acest volum din colecția ”Cartea de pe noptieră” va rămâne printre cărțile mele dragi.
Emilia Zăinel
