fbpx
books-express.ro
Despre noi
Incursiuni virtuale in fascinanta lume a cartilor. Colectii de recenzii si recomandari, suntem receptivi la tot ce se poarta citit. Iti multumim pentru vizita!
Libris.ro

Eseu despre orbire, de Jose Saramago

Într-o zi, în plin trafic, un om strigă: „Am orbit!”. Este dus acasă de un binevoitor care în realitatea este un hoţ de maşini şi care îi sustrage vehiculul. În seara aceleiaşi zile, hoţul orbeşte. Al treilea personaj al cartii Eseu despre orbire care „dă startul” unei maladii fără precedent este medicul oftalmolog la care se prezintă primul om care încetase să mai vadă; doctorul nu reuşeşte să dezlege misterul, pacientul nu prezenta leziuni sau semne ale vreunei boli şi, la un moment dat, la fel ca în cazul celorlalţi doi, şi specialistul încetează să mai vadă. Ulterior apar fata cu ochelari fumurii, băiatul, bătrânul, toţi cu aceleaşi simptome – nu văd nimic în afară de o masă albă, strălucitoare. Şi nu au nume, aşa cum străzile localităţii nu au denumiri. Poate fi orice oraş, iar victimele oricare dintre oameni. Epidemia care loveşte localitatea are proproţii catastrofice şi rămâne, şi ea, neidentificată.

eseu-despre-orbire

În această mare de incertitudine intervine – cine altcineva? – Guvernul. Cu ce altceva decât cu forţa? Acesta trece aşadar la măsuri pentru a opri „răul alb”. Cei care sunt orbi, precum şi cei care au intrat în contact cu ei, sunt aliniaţi şi trimişi la un azil de boli mintale de la marginea oraşului. Iar la porţi sunt instalaţi militari. Nimic nou pentru majoritatea abordărilor de către autorităţi ale unor situaţii pe care nu le pot controla altfel. Printre primii internaţi sunt medicul oftalmolog şi soţia lui, care a folosit un tertip pentru a rămâne alături de el: pretinde că nu vede, deşi şi-a păstrat vederea intactă. Este perechea de ochi buni de care are nevoie şi autorul şi cititorul pentru a creiona, respectiv a urmări salvarea.

Curând, azilul devine scena în miniatură a felului în care societatea îi tratează pe semeni, după principiul junglei, cel cu selecţia naturală: mâncarea şi medicamentele nu ajung, unii fură şi se îndoapă în timp ce alţii flămânzesc, asistenţa medicală lipseşte complet, în schimb este semnificativă prezenţa militarilor înarmaţi, dintre care unii ar prefera să-i lichideze pur şi simplu pe aceşti purtători ai unui pericol de contagiune. Adăpostul devine un soi de lagăr de concentrare; nu vindecarea şi salvarea sunt aşteptate aici, ci dimpotrivă, groaza şi moartea.

Nici „afară” lucrurile nu stau mai bine. Epidemia generează busculade în trafic, avioanele se prăbuşesc din înalt în momentul în care piloţii orbesc, frica este tot mai agresivă şi mai răspândită, generând ieşirea la iveală a răului din oameni, de la străzile oraşului la mica societate a azilului: teroare oarbă, ură oarbă şi, poate la fel de puternice, instinctul orb (ca în cazul celor doi care fac dragoste pe podeaua azilului) şi iubirea oarbă (nu şi fizic, ca în cazul soţiei medicului). Coşmarul de la azil are un final care ar putea fi aproape comic dacă nu ar fi atât de tragic: izucneşte un incendiu de la care porneşte o bătălie cruntă între două tabere de orbi. Combatanţii cheamă în ajutor soldaţi care de mult nu mai sunt la post; porţile se deschid şi soţia doctorului conduce spre oraş (nu se poate spune spre libertate) un grup care dă peste găşti de nevăzători în căutare de provizii şi adăpost. Morţii rămân neîngropaţi, câinii ospătându-se din cadavre, maşinile ruginesc acolo unde au foat abandonate, magazinele au fost prădate şi distruse, peste tot sunt resturi umane şi o mizerie de nedescris. În special lipsa apei pentru igienă este felul cel mai dramatic în care autorul face legătura între nevoia oamenilor de a fi curaţi şi nevoia lor de a nu cădea, totuşi, în orbirea neagră, aceea unde nu există sentimente şi poveşti. Atâta vreme cât încă reuşesc să se cureţe, chiar dacă nu izbutesc să mănânce, mai pot spera…

Cartea Eseu despre orbire, de Jose Saramago se gaseste cu reducere la Libris / Elefant / eMAG.

Roxana Ichim Istudor
Total
0
Shares
2 comments
  1. recenzia nu reflecta nici pe departe complexitatea si valoarea de diamant brut a reflectiilor psihologice. are o cota fabuloasa pe goodreads, de la fani.

Bookura-te de comentarii

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Previous Article

Infernul, de Dante Alighieri

Next Article

Povesti, ceaiuri si canute speciale cu un cod de reducere senzational :)

Related Posts

Total
0
Share