Raluca Baceanu: “Prin ceea ce scriu vreau sa aduc un mesaj publicului, nu scriu doar de dragul de a scrie…”

Raluca are 19 ani. Desi este un om normal se ocupa si de paranormal :-). Si nu oricum. Recent a lansat romanul “Harul”, prima parte dintr-o trilogie anuntata. Va lasam sa descoperiti si cartea, dar si omul din spatele cartii prin interviul de mai jos. Cartea o puteti cumpara online si de aici. Multumim Editurii Ideea Europeana pentru ajutor. 

Pana sa incepem a vorbi despre noul tau roman, chiar simt ca trebuie sa lamurim o chestiune: pana unde trebuie sa mergem cu mintea pentru a intelege pe deplin curentul “paranormal romance”?

Până unde trebuie să mergem cu mintea pentru a înţelege lumea paranormalului? Dar a iubirii? Cam tot atât de mult se poate merge şi pentru a înţelege acest “curent”. Cel puţin, din punctul meu de vedere. E un subgen fantasy unde poţi îmbina dragostea şi paranormalul după gust, în ce ordine vrei. E până la urmă o chestiune de imaginaţie. Dragostea e cea care primează, cu ale ei sentimente, emoţii, aşteptări… iar când acestea se întâlnesc cu “elemente” ce ţin de Lumea de Dincolo… lucrurile se complică rău de tot, după cum vor vedea cititorii.

Pentru o “pustoiaca” de nici 20 de ani ai deja o activitate literara destul de bogata, ba chiar si foarte apreciata. Am urmarit recenzii frumoase, exclamative chiar. Sunt lucruri care te si motiveaza?

Da, mai mult sau mai puţin frumoase…. La “începuturi” aveam o teamă pronunţată că viaţa e atât de scurtă şi că trebuie să fac ceva care să merite. Mă simţeam inutilă şi am vrut să realizez un lucru care să mă scape de acest sentiment acut de neputinţă. La 15 ani mi-am început prima carte fără să ştiu că o voi publica o lună mai târziu. Atunci am fost “infectată”. Odată ce am început să merg pe acest drum nu am putut să o mai iau pe altă cale. Dacă nu scriam, nu mă mai simţeam eu, nu mai eram fericită. Mă mustra conştiinţa! Practic, ce mă motiveaza e nevoia. E o nevoie de acum, nu mai e o dorinţă doar de a scăpa de sentimentul inutilităţii, e o nevoie reală. Să zicem că pentru mine piramida lui Maslow ar cuprinde la bază pe lângă hrană, adăpost şi nevoia de a scrie. Mulţi ar spune că exagerez, dar exact asta simt eu. O altă motivaţie: de a face bine. Chiar dacă indirect… Prin ceea ce scriu vreau să aduc un mesaj publicului, nu scriu doar de dragul de a scrie… Alteori scriu după evenimente dureroase: despărţiri, moartea unor persoane dragi. Din orice rău care mi se întâmplă vreau să scot ceva bun. Urmez cumva principiul arghezian, ar spune unii… “din bube mucegaiuri şi noroi/ iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.”

Ce altceva te motiveaza, ce te determina sa pui povestile pe hartie?

Altceva… să vedem. Încerc să-mi descopăr limitele, să văd cât pot stoarce de la inspiraţie… sau cât poate stoarce ea din mine!

Revenind la varsta enuntata mai sus, la nici 20 de ani te-ai hotarat sa scrii o trilogie. Primul pas este deja facut, romanul “Harul” se afla deja in mainile cititorilor. Nu este cam devreme pentru o trilogie?

Nu. E uşor să scrii mult, mai greu e să scrii concentrat. Am scris şi proză scurtă, îmi e oarecum la îndemână fiindcă facultatea îmi ocupă timp preţios. Totuşi, îmi place să scriu mult, să mă axez pe psihologia personajului, să îi trădez toate trăirile în zeci şi zeci de pagini. În plus de asta e nevoie şi în România de cineva care să scrie ce scriu eu. E frustrant că mai toate cărţile citite de români sunt ale unor autori străini. Avem cu ce să ne lăudăm, noi, scriitorii români, mai avem nevoie doar de publicitate.

Apropos de intrebarea anterioara, simti ca scrii pentru toata lumea sau ai deja un public pe care-l tintesti. Pentru cine este harul tau?

Destul de alunecoasă întrebarea. Evident că eu vreau să cred că toată lumea poate să mă citească. Strict vorbind despre acest roman desigur că mă bazez pe un public tânăr, dar nici alcătuit din adolescenţi de 13 ani, date fiind unele scene mai… picante. Cu fiecare volum şi eroina va creşte, la fel ca şi intensitatea unor evenimente… emoţii. Pentru cine este harul meu… pentru toţi cei pregătiţi să-l primească, să-l conştientizeze. Dacă voi îl vreţi şi el vă vrea! Trebuie doar să aveţi o minte deschisă… Harul are o conotaţie religioasa, e adevărat, dar nu vă lăsaţi păcăliţi de aparenţe. Şi un ateu poate citi cartea cu plăcere dacă renunţă la prejudecăţi măcar pentru o clipă. Depinde deci de cititor. Harul este un cadou, o surpriză.

“Harul” pare a fi o carte grea, fie si doar dintr-o anumita perspectiva. Desfasurarea primului volum in sute de pagini cu siguranta este o misiune dificila pentru autor. Cum iti structurezi ideile, cum iti tii in frau personajele? Fiind vorba de o trilogie anuntata, presupunem ca in mare parte deja stii ce se va intampla in ultimele pagini ale celui de-al treilea volum. Doar ca o gluma, ne spui cum se termina trilogia?

Vine firesc să structurez în mare acţiunea. Pe parcurs încă, când deja intru in detalii, simt că acţiunea nu mai ţine de mine, ci de lumea acolo înfăţişată. Dacă totul ar fi precis, ca la matematică, unde ar mai fi imprevizibilul? De aceea mă las şi eu surprinsă, ca şi cititorul să fie. Scriitorul este în proporţie de 60% sclavul inspiraţiei. Altfel, este un simplu… “bătător” în taste, sau “ţinător” de creioane care scrie tot ce îi trece prin cap crezând că îşi imaginează. Nu e deloc aşa de uşor să scrii, nu ţine doar de tine, ţine şi de ceva care este presus de persoana ta. Cârcotaşii vor replica repede: “nu, un scriitor adevărat este cel de care depinde totul, absolut fiecare detaliu este gândit”. Bun, răspund eu, dar unde mai e arta? Şi aici vorbesc în general, nu doar de “Harul”. Munca sub influenţa inspiraţiei face diferenţa. Iar acea inspiraţie este un privilegiu, nu un dat. Te poate chinui zi şi noapte. De aceea e dificil, că eşti ca o marionetă uneori. Simt uneori că nu e îndeajuns ce scriu, că trebuie mai mult, mai diversificat. Ca o glumă… hmm, poate că se va termina aşa cum a început… Depinde de Vlad dacă se va opune destinului şi de Amy dacă va trăi. Încă nu ştiu cum ar fi mai bine să termin povestea. Va ţine de dispoziţia mea şi a prietenei “inspiraţia”.

Stiu ca romanul a fost deja citit de mai multi cititori. Am vazut deja pe cateva bloguri, pe facebook mentionandu-se numele tau. Cum privesti ceea ce primesti de la cititori? Te fac sa-ti dai seama ca esti pe drumul “corect”, drumul pe care si tu ti-l doresti pentru tine si cartile ce vor veni?

Mă simt ciudat. E sentimentul acela de bucurie când ştii că ceva la care ai muncit, la care ai pus o parte din sufletul tău este apreciat. Cu siguranţă că datorită lor simt că sunt pe drumul cel bun. Dacă aş fi criticată de absolut toată lumea aş renunţa să public, dar nu din a mai scrie. Dacă fie şi numai o persoana mă apreciază este de ajuns. Şi deocamdată sunt sigură că am asupra cui să îmi proiectez poveştile şi că aceia vor şti să le aprecieze şi să înveţe din ele. O bună prietenă mi-a mărturisit, şi încă îmi spune de câte ori are ocazia că se bucură că am apărut în viaţa ei. Prima mea carte a schimbat-o şi de atunci şi ea s-a apucat serios de scris şi are de gând să publice. Vă daţi seama ce înseamnă pentru un om ca viaţa unui alt om să ia o cu totul şi cu totul altă întorsătură doar pentru că l-a cunoscut şi l-a citit? E minunat…

Sa ne intoarcem putin si la viata de autor. “Harul” este o carte scrisa care astepta sa si fie publicata sau este un proiect cu o strategie comuna, autor – editura. Nu este o curiozitate, insa este tare interesanta lumea din spatele copertelor. Cum ai ajuns la Editura Ideea Europeana?

Când am început să scriu la acest roman nu ştiam nimic de Editura Ideea Europeana. Am aflat de cei de aici abia când am semnat contractul de publicare anul trecut, în 2012. Depinde de foarte mulţi factori când va apărea următorul volum din serie. Spre exemplu, cartea a fost terminată în 2010 şi de atunci am aşteptat o şansă, ceva, orice. Am discutat cu unele edituri, dar mi-au spus clar că publică numai autori străini… Am depus manuscrisul pentru a fi analizat la CopyRo, unde sunt înscrisă din 2009, iar cei de acolo au considerat că romanul merită publicat. Aşa a ajuns manuscrisul la Editura Ideea Europeana, l-au acceptat imediat, văzând că are potenţial, şi încă unul bun! Pe mai departe, să vedem!

Viata de autor presupune si macar o mica parte de realitate :) Cum esti ca si personaj al cartii pe care o traiesti? Ce te mai preocupa, ce ti-ai dori sa faci dupa ce termini studiile? Dincolo de romanul promis, ce alte proiecte pregatesti?

Cine mă cunoaşte, sau cel puţin a avut ocazia să vorbească măcar o dată cu mine, mă va recunoaşte şi în roman. Acea contribuţie de 40% strict a strategiei mele şi nu a inspiraţiei sunt personajele, felul lor de a fi şi de a acţiona. Acţiunea este cea care aparţine inspiraţiei. În realitate mă asemăn cu eroina la comportament, în rest, sunt normală, puţin cam agitată şi mereu în grabă ca să fac cât mai multe lucruri. Citesc în ultima vreme numai istorie şi creionez idei pentru viitoarele poveşti, romane. Alte proiecte… Un caiet plin cu idei, asta înseamnă vreo 20 de poveşti şi în jur de 4-5 noi romane. Doar că nu am timp pentru toate. Îl admir pe Eliade pentru performanţa sa de a dormi cât mai puţin, dar eu nu rezist. Am încercat, am dormit 6 ore în trei zile ca să termin nişte proiecte de facultate şi să realizez corectura finală a romanului. Am fost un zombie o săptâmână. 3 cafele pe zi, multe dulciuri. A fost groaznic. Am văzut că am o limită şi că nu pot trece de ea. Iar acum, ce pot spune, încerc să îmi dresez inspiraţia şi să respir după sesiune. Lucrez la o poveste SF momentan, una singură, restul pe rând altfel risc să mă risipesc în prea multe şi fără rost.

Din tot ce am vazut comunicat de catre Editura Ideea Europeana, romanul “Harul” este un titlu tratat corect. Comunicare exemplara, concursuri, ba chiar aud si de pregatirea unei lansari frumoase. Esti multumita de Editura?

Mai mult decât mulţumită. Şi asta spune ceva având în vedere că am colaborat cu o editură foarte mare în 2010… Trageţi voi concluziile de aici. Ideea Europeana ştie ce face, spre deosebire de alte edituri.

Daca tot am pomenit de lansare, ne poti da mai multe detalii?

Pe 1 martie, în Club A, cu surprize şi invitaţi pe măsură! Atât!

La final, te rugam sa ne raspunzi la un mic chestionar pe care-l propunem celor pe care-i intervievam. Multumim!

Trei carti…

Un roman foarte drag mie, studiat în liceu: Enigma Otiliei (cumpara de aici).

Umbra vântului: pur şi simplu mi-a rămas în suflet.

Agonie şi extaz. Irving Stone a făcut o treabă excelentă scriind acest roman. Îl apreciez pe Michelangelo datorită acestei cărţi. O port în suflet, mereu când simt că sunt la pământ îmi amintesc de determinarea artistului şi îmi revin.

Trei actori…

Alan Rickman, Johnny Depp, Anne Hathaway.

Trei branduri care te urmaresc…

Cele de dulciuri se pun? Dacă da, Raffaello, Toblerone şi un brand de cafea: Jacobs. Mă urmăresc zilnic, mai ales cafeaua!

Trei persoane publice care te fascineaza in viata profesionala sau cea particulara.

J.K Rowling – este un model pentru mine în tot ceea ce a făcut, nu numai din perspectiva cărţilor…

Stephen King – fiindcă ador literatura horror şi cochetez eu însămi cu acest gen.

Liviu Radu – cel mai bun scriitor de SF şi Fantasy din România după părerea mea.

Incercam sa facem o obisnuinta dintr-un gest pe care-l solicitam cu drag celor pe care-i intervievam. Asa ca mai jos avem si un autograf de la Raluca, pentru care tare frumos ii mai multumim.