Pe cât de vastă, grandioasă și emoționantă este literatura rusă clasică, pe atât de sumbră și gravă este cea contemporană, cu vârfurile ei de lance care au relavat lumii întregi o Rusie în care ficțiunea este complet reinventată. Vladimir Sorokin este un astfel de pisc, lectură obligatorie în contrapondere cu titanii secolului al XIX-lea, pentru un tablou de ansamblu răvășitor.
„Ziua opricinicului”, de Vladimir Sorokin. Viitorul Rusiei este… medieval. Țara este captivă nostalgiilor, încastrată într-un trecut aderent ca o umbră. Rebelul autor deschide această unică zi din viitor cu imaginea obsesivă a unui cal alb, „armăsarul tuturor armăsarilor, strălucitor, un vrăjitor”, vis etern recurent. Apoi, eroul Andrei Danilovich Komiaga este trezit brusc de sunetul unui dispozitiv al tehnologiei zilei de mâine și se droghează… pentru o nouă zi într-o Rusie în care monarhia a fost restaurată.
Kremlinul este din nou alb, izolarea națională „superbă” a revenit, un Mare Zid al Rusiei se întinde grandios din Europa până la marginile Chinei. Andrei face parte din tagma celor numiți „opricinik”, cum erau și pe vremea lui Ivan cel Groaznic, și poartă barbă lungă și caftan. Gadget-urile îl îndreaptă exact spre locurile – oricât de ascunse – unde se află „dușmanii statului”. În ziua despre care se face vorbire este pe agendă exproprierea și executarea unui nobil bogat, completată de violarea în grup a delicatei lui neveste – „fără acest act, un raid este ca un cal fără călăreț”.
Copiii condamnatului sunt trimiși la orfelinat, pentru a fi transformați în „cetățeni cinstiți”. „Statul rus este sacru. Cruzimea este o artă”. Ziua abia a început… Undeva, mai sus de Andrei, în Siberia sunt arse cărți de preț, iar țarina este pe jumătate evreică și compensează nepopularitatea cu o pereche de sâni magnifici. În restul țării domnește opricinicul…
Cumpără cartea cu reducere de aici
„Kremlinul de zahăr”, de Vladimir Sorokin. Cercul restrâns din jurul puterii decide pentru toți ceilalți ruși. Pentru supunerea lor sunt răsplătiți cu acadele în forma Kremlinului, pe care le sug cu disperare în timp ce la vârf toată lumea petrece în opulență. Minciuna dulce este inițial o bombonică de Crăciun destinată copiilor, apoi devine un scurt răstimp de plăcere printre violențe rurale, muncă forțată, interogatorii.
Puzzle de povestiri care alcătuiesc radiografia unei societăți ce are sufletul rusesc în epicentru, „Kremlinul de zahăr” este un portret la scară mare al societății ruse. Mai ales cu apetența ei instinctivă pentru totalitarism, transpusă în ficțiune de către un autor care stăpânește toate paletele litarare necesare unui asemenea demers: străzile întunecate, viața ascunsă, marșul unor personaje memorabile, ca funcționarul Sevastyanov, saltimbancul de la curte sau femeile ușoare din bordeluri sinistre.
Cumpără cartea cu reducere de aici
„Viscolul”, de Vladimir Sorokin. Un doctor de 42 de ani, divorțat, nefericit, egocentric și dispus la sacrificiu precum marile personaje clasice ale literaturii ruse trebuie să ajungă într-o localitate lovită de o epidemie. Nenorocirea este că virusul care face ravagii îi transformă pe cei atacați în zombie; satul este izolat, numai medicul are vaccinul salvator și, grăbit să rezolve situația, ia în piept un viscol de proporții. Ne aflăm în secolul al XIX-lea sau… ?
Undeva pe parcursul narațiunii apar cei 50 de cai putere (mai micuți, ce-i drept) atașați saniei cu care călătorește doctorul. Rusia profundă este în întuneric, chiar dacă suntem în secolul XXI – lămpile cu petrol, samovarele și sobele pe lemne sunt la ordinea zilei. Hainele sunt cusute de mână, nu există aproape nicio industrie, canalele media care încă există sunt la fel de anoste ca pe vremea defunctei URSS. Iar telefoanele nu funcționează niciodată iarna… Personajele au strămoși nostalgici după era sovietică, iar epocile se întrepătrund – sumbrul viitor este de fapt un trecut reciclat ca prezent.
Cumpără cartea cu reducere de aici
Citiți! Mai multe idei de cărți și autori celebre găsești în categoria noastră de lecturi fundamentale.
„Un cetățean trăiește în fiecare dintre noi”.
„În Uniunea Sovietică totalitară, opresiunea ținea totul laolaltă. Era sinistra energie a țării noastre”.
„Nimic nu s-a schimbat în Rusia de la Ivan cel Groaznic când vine vorba despre distanța dintre popor și stat”.
