Istoria semnelor de carte este strans legata de dezvoltarea cartii in sine. Desi primele semne de carte dateaza din Evul Mediu, este evident ca si in cele mai vechi timpuri, cand cartile erau scrise pe suluri de papirus, a existat problema marcarii locului de citire, mai ales ca o carte putea masura chiar peste 40 de m lungime :)
Unele dintre cele mai vechi semne de carte au fost gasite in manastirile medievale, realizate pe hartie tip pergament sau piele, folosind resturi din materialele copertilor.
De la sfarsitul secolului 13 și pana in secolul 15, cele mai vechi semne de carte au fost folosite o data cu inunabulele (carti tiparite in primii ani ai introducerii tiparului).
Aceste semne de carte timpurii au avut o varietate de forme, pornind de la un simplu fir, pana la triunghi, si pana la sofisticate discuri rotative care indicau numeric coloana la care s-a ramas cu cititul.
Un manuscris iluminist – Historia Scholastica – din secolul al 13-lea, scris de Peter Comeste, manuscris ce face parte din inventarul British Library, are o modalitate de marcare a stadiului de citire neobisnuita: paginile sunt unite doua cate doua, iar citirea se facea prin taiere, printr-un mic dispozitiv ascutit prins de marginea copertii. Muzeul Regal Brunei detine o serie de semne de carte confectionate din fildes, impodobite cu modele geometrice si gauri perforate datand din secolul 16. In semn de multumire pentru conferirea, in anul 1577, a dreptului exclusiv de a tipari Biblia, tipograful Christopher Barker lanseaza in 1584 semne de carte din matase, infatisand-o pe Regina Elisabeta.
Un tip comun de semne de carte, in perioada secolului XVIII pana la sfarsitul secolului XIX, a fost realizat din panglici inguste de matase, rareori mai late de un centimetru, semne legate de partea de sus a cartilor si suficient de lungi pentru a depasi marginea inferioara a paginilor. Primele modele de semne de carti facute „la comanda”, prin urmare, de colectie, au inceput sa apara in 1850.
Una dintre primele referiri din literatura privind semnele de carte se gaseste in volumul „Recollections of a Literary Life”, scris de Mary Russell Mitford, in anul 1852. In perioada victoriana doamnele isi invatau fiicele sa brodeze, iar mijlocul cel mai delicat de a-si arata maiestria la cusut era broderia semnelor de carte. Semnele de carte au inceput apoi sa fie oferite cadou prietenilor si familiei. Din anul 1860, semnele de carte au inceput sa fie realizate si la masina de cusut, iar Coventry – Marea Britanie, centru al insdustriei matasii, a produs cantitati importante de semne de carte. Un semn de carte cunoscut, marca J&J.Cash, a vizat comemorarea mortii Printului consort in 1861.
Semnele de carte produse de Thomas Stevens of Coventry au devenit foarte cunoscute, fiind impodobite cu sute de semne si simboluri, iar ulterior au capatat denumirea de Stevengraphs.
Devenind foarte apreciate, frecvent oferite ca si cadou, semnele de carte au inceput sa cuprinda diferite mesaje, nu mica fiind curiozitatea celui ce il primea, in a deslusi semnificatia mesajului.
Din pacate, aerul sofisticat si fin al matasii a pierdut teren, in anii 1880, cand a inceput tiparirea semnelor de carte pe hartie sau carton gros. Diversificarea categoriilor de carti a impus si o diversificare a semnelor de carte, iar companiile de asigurari, editorii si alte intreprinderi au inceput sa isi faca publicitate pe semnele de carte. Cu un design deosebit, pline de culoare, au inceput sa fie oferite gratis la cumpararea anumitor marfuri.
Semne de carte in forme, marimi si materiale diferite (aur, alama, bronz, cupru, celuloid, cositor, sidef, piele si fildes) au fost produse dupa 1850 de companii specializate precum: Gorham, S. Kirk & Sons si Tiffany. O colectie mare de semne de carte antice sunt prezentate inclusiv in expoziții on-line precum cea a lui Howard Schecter. Va indemn frumos sa lasati un semn de carte, la locul lui, intre paginile unei carti frumoase! Carti frumoase ce pot fi cumparate si de aici. Spor la citit!
Andreea
