Lansarea romanului Până ce pietrele vor deveni mai ușoare ca apa de António Lobo Antunes, cea mai densă, poetică și copleșitoare carte a scriitorului portughez.
Editura Humanitas Fiction vă invită la Librăria Humanitas de la Cișmigiu marți, 14 mai, ora 19, la lansarea romanului Până ce pietrele vor deveni mai ușoare ca apa de António Lobo Antunes, recent apărut în colecția „Raftul Denisei“, coordonată de Denisa Comănescu, traducerea din portugheză fiind semnată de Dinu Flămând și Anca Milu Vaidesegan, iar prefața de Dinu Flămând.
Cartea va putea fi comandată online de la Elefant, Libris sau Cartepedia.
„Cred că e cel mai bun lucru pe care l-am scris până acum“, declara António Lobo Antunes despre noul său roman, Până ce pietrele vor deveni mai ușoare ca apa, al 22-lea din cariera marelui autor portughez, poate cea mai complexă dintre operele sale. Cartea, o aventură intelectuală și senzorială în 23 de capitole cu un minimum de punctuație – de fapt, 23 de fraze ample, numite de critică „versete poetice“ –, oferă o experiență de lectură inedită și o poveste cutremurătoare: un tânăr sublocotenent aduce din Angola un băiat de culoare, un orfan, pe care îl adoptă împreună cu soția lui. Peste 40 de ani, ca într-un ecou al faptelor tatălui, fiul va comite o crimă. Războiul, imposibilitatea iertării, rasismul, moartea, iubirea sunt tot atâtea teme ale unei proze căreia emoția îi conferă ritmul unei adevărate cantate.
Vor vorbi despre carte traducătorii romanului – scriitorul Dinu Flămând și lect. univ. dr. Anca Milu Vaidesegan – și Adina Dinițoiu, critic literar. Moderatorul întâlnirii va fi Denisa Comănescu, director general al Editurii Humanitas Fiction.
Accesul este gratuit pe baza unei rezervări prin Eventbook*.
„Captivant, romanul lui Lobo Antunes adună tot: trecutul colonial al Portugaliei și dictatura salazaristă, catolicismul, familia, patria și armata. Rezultatul este o scriitură în care vocile se întrepătrund, una ce încalcă regulile de punctuație, precum și frontiera între trecut și prezent.“ – Lire
„Munca mea constă în a scrie până ce pietrele vor deveni mai ușoare ca apa. Eu nu fac romane, nu spun povești, nu pretind să distrez pe cineva, nici să fiu amuzant, nici să fiu interesant; vreau numai ca pietrele să devină mai ușoare ca apa. […] M-am simțit fericit în Transilvania, în munți. Pe înălțimile de acolo pietrele își mai pierduseră din greutate, dar mai aveam încă nevoie de mult timp, deoarece cuvintele sunt foarte lente și durează până reușesc să impregneze lucrurile, intră greu în ele; ideea despre moartea mea începe să semene cu moartea mea. Uneori corpul meu îngheață, alteori câte o piatră se ridică. Însă multe dintre ele încă lipsesc. Când toate vor deveni mai ușoare ca apa, atunci da, pot să fiu citit, fiindcă am scris ceea ce era necesar să scriu.“ – António Lobo Antunes
Comunicat Editura Humanitas
