Predestinați (recenzie la cartea “Baladele usturoiului din Paradis”, de Mo Yan)

Mo Yan – Baladele usturoiului din Paradis, trad. Luminița Bălan, Ed. Humanitas, 2013

Cartea o poti cumpara la cel mai mic pret de aici. In plus, beneficizei si de transport gratuit.

Mo Yan („Nu vorbi”), pseudonimul autorului de origine chineză, Guan Moya, s-a născut în Gaomi, provincia Shandoong din nord-estul Chinei. Pentru mine, și poate mulți dintre noi, a fost un total necunoscut până în 2012, când a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură și m-am întrebat cine este acest autor. A publicat foarte multe povestiri și 10 romane, printre care : „Țara Vinului”, „Obosit de viață, obosit de moarte” sau „Broasca”.

Romanul începe cu o explicație a autorului despre preferința lui de a scrie romane lungi. Cum, de altfel, este și acesta. Apoi întră în subiect, prezentând pe mai multe planuri o poveste inspirată din viața reală, și anume o revoltă spontană din anii 1980, când lucrurile au luat o întorsătură gravă.

Autorul a vrut să arate că dreptatea nu este de partea săracilor și că ei trag și vor trage mereu ponoasele, vor suferi și vor îndura toate relele, viața lor va fi aproape condamnată din momentul în care se vor naște într-o familie săracă.

În județul Paradis se cultivă mult usturoi, el având rolul de a ține pe linia de plutire țăranii și de a-i îmbogăți pe cei de sus, plecând de la funcționari și până la conducătorii partidului. Aceste balade „ale usturoiului”, care vorbesc despre situația la zi, sunt cântate de menestrelul orb, Zhang Kou, ce ne însoțesc aproape până la capătul romanului. Și bine le mai zice!

Din cauza administrării defectuoase a celor din Guvernul Județean, din cauza corupției funcționarilor și altor membrii importanți, se creează un blocaj la nivel de vânzare al usturoiului de către țărani. Ei se înfurie fiindcă usturoiul începe să se strice și nimeni nu face nimic. Toate aceste nemulțumiri și frustrări duc la o revoltă spontană care are ca finalitate vandalizarea Guvernului Județean.

Autorul pune accent pe trei familii, care sunt și ele implicate în acest conflict și suferă din cauza lui, dar ele au alte povești personale pe care le vom afla din capitol în capitol, sub formă de rememorare a trecutului. Gao Ma, tânărul care o iubește pe Jinju, însă aceasta este promisă de părinții altei familii, Gao Yang care a avut o copilărie nefericită, fiind umilit de un coleg bogat care, și acum când a întemeiat o familie (formată dintr-o soție cu o mână beteagă, o fetiță oarbă și un băiețel abia născut), acel fost coleg ajuns mare șef corup, nu dispare din amintirile umilinței personale. Găsim multe pasaje destul de dureroase despre oamenii săraci plini de ură, invidie și nefericire. Unde mizeria cruntă, foametea, sărăcia și lupta continuă pentru câțiva yuani, îi transformă pe oameni în animale. Iar bogații nu ajung să plătească niciodată pentru nedreptățile create.

Gao Ma, Jinju, Gao Yang, menestrelul și Mătușa a Patra (mama lui Jinju) se află mereu în atenția noastră, deznădejdea făcându-i să acționeze în diferite feluri.

„Până când duse găleata înapoi la locul ei, deja avea senzația că o stare de istoveală îl cotropește de-a binelea. Nu-i venea să creadă că mai ieri-dimineață era un bărbat în toate puterile, iar acum devenise o epavă, un om care, fără să facă mare lucru, de abia mai sufla. Când intră în celulă, îl izbi aerul stătut dinăuntru și abia acum își dădu seama în ce atmosferă înăbușitoare suportau acolo. Își auzea inima izbind greu în piept și dintr-odată îl împresură gândul morții. „Nu se poate să mor!””(p. 229), simte Gao Yang în închisoarea județeană, după ce este arestat în urma revoltei și băgat în celulă cu trei oameni foarte haini.

„Când drumul începu să urce, măgărușul deja sufla greu, ca un bolnav de astmă. Gao Yang coborî din căruță, ușurându-i puțin povara și, prin urmare, și respirația. Unchiul al Patrulea rămase însă în căruță, lăsând-o pe biata vacă gestantă să tragă căruța la deal, ceea ce îl cam miră pe Gao Yang. Se gândi că, într-adevăr, era un om hain la suflet și bine ar fi ca pe viitor să aibă cât mai puțin de-a face cu asemenea oameni.” p. 268

Sunt multe probleme pe care le pune romanul, situații de viață șocante, întrebări cărora le căutăm un răspuns. Mo Yan chiar este un maestru al cuvintelor și aștept să-l citesc în continuare cu mare plăcere și admirație.

Cumpara cartea de aici, cu reducere si transport gratuit.

Emilia Zăinel