Cai în galop – Yukio Mishima, trad. Andreea Sion, ed. Humanitas, 2013
Cartea o poti cumpara de aici
Yukio Mishima a fost nominalizat de trei ori la Premiul Nobel. Poate îl și lua, dacă nu era atât de obsedat de codul onoarei samurailor și nu-și făcea seppuku la 45 de ani.
Am mai citit de el: ”Templul de aur”, ”După banchet”, ”Soare și oțel” (autobiografică, viziunea lui de viață este foarte bine închegată în ea); acum am început tetralogia Marea fertilității”: ”Zăpada de primăvară” (1968), ”Cai în Galop” (1969), ”Templul Zorilor” (1970), ”Înger decăzut” (1970).
Honda, personajul central al primului volum, ajunge la 35 de ani. Lucrează în avocatură și este căsătorit cu Rie, fără să aibă copii. Tot ce-l mai leagă de trecut și de perioada când a fost apropiat tânărului frumos, Kiyoaki Matsugae, este caietul de vise pe care acesta i l-a lăsat ca ultimă dorință.
Cu toate astea, după atâția ani, se pare că punctul de maximă schimbare și trăire în viața lui Honda s-a întâmplat la 19 ani, perioada când a fost prietenul lui Kiyoaki, aceasta rămânând punct de referință pentru toate întâmplările viitoare. ”Când era tânăr, realitatea era una singură, iar viitorul părea că se înfățișează sub diferite forme; însă, cu cât înainta în vârstă, cu atât apăreau mai multe realități, iar trecutul lua un număr infinit de forme. Fiecare din acestea se lega de câte o realitate și granița dintre cele două se contura tot mai vag. Amintirile unor astfel de realități atât de schimbătoare deveniseră o nouă dimensiune a visului” (p. 9)
Trecutul se pare că nu-l lasă în pace și revine prin întâlnirea lui Iinuma și a fiului său, Isao, care pare reîncarnarea lui Kiyoaki. Locul unde observă cele trei alunițe ale lui Isao, asemănarea semnelor din naștere cu ale prietenului din adolescență, toate astea induc ideea că Isao este reîncarnarea lui Kiyoaki.
Isao este tot un tânăr de 20 de ani, foarte bun luptător de kendo, pe când familia Iinuma pare la fel ca în trecut, dar mai bine înstărită. ”Doi oameni pot depăna amintiri comune o oră întreagă, cu însuflețire, și totuși fără a avea o conversație adevărată. Fiecare, cuprins de nostalgia lucrurilor din trecut, caută pe cineva căruia să i le împărtășească și, când îl găsește, se pornește într-un lung monolog al viselor de odinioară. Monologurile celor doi se împletesc, însă după o vreme îți dau seama că, de fapt, n-au nimic să-și spună unul altuia. Ei se află de o margine și alta a prăpastii, iar podul ce-i lega a fost distrus”. (p. 52)
O carte îi schimbă, însă, viața, sortindu-l la un parcurs greu, dar onorabil, și anume atingerea purității. ”Istoria grupării Shinpuren”. Acolo se povestește despre această grupare care a încercat o lovitură de stat în urmă cu aproape 100 de ani, dar au pierdut, aproape toți supraviețuitorii făcându-și seppuku. Tânărul idealist Isao, cooptând alți tineri, înființează și el o grupare, având ca biblie ”Istoria grupării Shinpuren”. Familiile de bogați trebuia să fie distruse fiindcă din cauza lor țăranii mor de foame, pe când corupția este în floare, tradiția dispărând văzând cu ochii. ”Uciderea era justificată numai atunci când ucigașul se elibera de toate gândurile privitoare nu numai la favoruri și la bunăstarea personală, ci și la cele mai elementare sentimente umane, de simpatie și antipatie. E ușor să ucizi un om pe care-l urăști. E o plăcere să dobori un om vrednic de dispreț. Dar Isao nu voia să se agațe de lipsa calităților morale a unei dușman pentru a se convinge că merita ucis” (p. 201) – cel vizat fiind bătrânul Kurahara, unul dintre cei mai bogați oameni din Țara Soarelui Răsare.
Isao, un tânăr cu calități excepționale, nu duce lipsă de iubire, Makiko fiind una dintre pretendente, de familie bună. Dar el pune la cale un plan care este descoperit cu scurt timp înainte de a intra în practică. Honda renunță la funcția de procuror și alege să-l reprezinte.
Dar Isao este un tânăr cu alte idei, credințele lui sunt de nestrămutat, viziunea lui măreață depășește gândirea celor din jurul său și, deși știe că tinerețea e de partea lui și că, o dată cu trecerea timpului, acestea vor dispărea, luptă tocmai în prisma acestui fapt.
Simt că spun puțin din ceea ce am citit și simțit în scrierea lui Mishima, care mă impresionează cu fiecare pagină. Se vede clar în pasajele redate cât talent și câtă sensibilitate a avut acest autor. Multe din crezurile lui se regăsesc în cele patru cărți, aș îndrăzni chiar să spun că unele dintre personaje sunt alter-egourile lui.
”Tetralogia Marea fertilității este marele testament literar a lui Mishima” Coperta IV- National Review
Emilia Zăinel
