Cum ne aflăm într-o perioadă în care este recomadat să ne petrecem cât mai mult timp în casă și să evităm pe cât posibil contactul social, vreau să vă recomand să profitați de aceste momente pentru a citi și ce carte este mai potrivită decât una care vă va purta de-a lungul timpului? Romanul lui Matt Haig, Cum să oprești timpul, prezintă o poveste care se desfășoară pe parcursul a cinci secole, pornește din secolul al XVI-lea și ajunge până în zilele noastre, avându-l drept protagonist pe Tom Hazard.
Cartea se deschide cu această scenă:
„Sunt bătrân. E primul lucru pe care trebuie să ți-l spun. Primul lucru pe care, cel mai probabil, nu-l vei crede. Dacă m-ai vedea, ai crede pesemne că am în jur de patruzeci de ani, dar te-ai înșela profund.” (Haig, p. 11).
Este o introducere care m-a dus cu gândul la o scenă de film în care personajul principal stă pe un scaun, în semiîntuneric, și își povestește viața, așa cum a curs ea până la acel moment. Tehnica cinematografică este foarte prezentă pe tot parcursul acțiunii, scenele sunt vii, prezentate în detalii care ajută mintea cititorului să le transpună cu ușurință într-un film. În sprijinul acesteia vine și faptul că firul narativ nu este liniar, ci se desfășoară pe mai multe axe temporale, având un element declanșator de obicei.
Romanul nu prezintă o rețetă propriu-zisă despre cum poate fi oprit timpul, ci își poartă cititorii prin experiențele lui Tom pentru a putea înțelege de ce uneori scurgerea acestei unități de măsură a vieții omului poate deveni o povară.
Povestea
Povestea este una diferită, Tom Hazard are o condiție extrem de rară, pur și simplu nu îmbătrânește asemeni unei persoane obișnuite. Începând din adolescență, corpul său rămâne tânăr pentru o perioadă îndelungată, îmbătrânește în 15 ani cât alții într-unul (precum personajele din basme). Desigur, pare minunat în primă fază, nu-i așa? Ei bine, Tom s-a născut pe 3 martie 1581, iar în momentul relatării are 439 de ani, dar arată precum o persoană de 41 de ani.
Pare uimitor, cine nu și-ar dori asta? Ei bine, având în vedere că acesta s-a născut într-o perioadă în care oamenii credeau în vrăjitoare, condiția lui era una mai mult decât stranie și, în același timp, de neînțeles. Astfel, Tom își dă seama că nu se poate apropia prea mult de nicio persoană pentru a nu o pune în pericol.
Cartea Cum să oprești timpul, de Matt Haig, poate fi comandată cu reducere de la Elefant, Cartepedia sau Libris.
După o viață destul de grea dusă mereu pe fugă, ascunzându-se de oameni, are totuși norocul de a cunoaște iubirea în persoana tinerei Rose. Cei doi se îndrăgostesc, se ocrotesc și își întemeiază chiar și o familie, au o fiică, pe nume Marion. La un moment dat însă, lucrurile încep să scape de sub control tocmai din cauza condiției lui Tom, acesta văzându-se nevoit să își părăsească soția și fiica pentru a le proteja. Protagonistul se întoarce exact înainte ca Rose să moară răpusă de ciumă și află astfel că Marion, fetița lor, fugise deoarece îl moștenise pe tatăl său.
În 1860, la vârsta de 279 de ani, când arăta asemeni unui bărbat de 30 de ani, încearcă să îi povesteasă unui doctor ce i se întâmplă, dar nu este crezut. Revine la acesta în 1890 arătând la fel, făcându-l astfel pe doctor să scrie un articol despre afecțiunea lui care nu ajunge însă să vadă lumina tiparului. Este contactat ulterior de o societate alcătuită din alți oameni asemenea lui, aceasta ajutându-l în aparență să se ascundă mai ușor și să capete noi identități. Tot societatea este cea care îl ucide pe doctorul Hutchinson pentru ca lumea să nu afle despre „anageria”,denumirea oferită de medic acestei stranii condiții. Tom este nevoit să își schimbe locația la un interval de opt ani pentru a nu provoca suspiciuni.
Viața lui este una destul de austeră, încearcă să evite pe cât posibil să lege prietenii sau relații. Ajunge să predea istoria la o școală din Londra în momentul relatării romanului, și se îndrăgostește din nou după câteva secole, de Camille… profesoara de franceză. Firul poveștii lor de iubire nu curge natural din cauza temerilor lui Tom, dar și al societății din care acesta face parte.
În ciuda restricțiilor impuse, are totuși și privilegiul de a cunoaște mari personalități ale istoriei precum: William Shakespeare cu care ajunge să și lucreze la un moment dat, James Cook, Scott și Zelda Fitzgerald și să călătorească în toate colțurile lumii.
Spre finalul cărții, o vom descoperi și pe fiica pierdută a protagonistului, dar și pe vechiul său prieten Omai, care suferea și el de aceeași condiție. Societatea vrea să îl convingă pe Omai să nu se mai expună și nereușind acest lucru, încearcă apoi să îl omoare, Tom împreună cu Marion fiind cei care îl salvează.
Concluzie
La prima vedere, Cum să oprești timpul pare un roman SF, cu un fir narativ nu foarte complicat, dar pe măsură ce înaintăm cu lectura, vom înțelege de fapt, ciclicitatea istoriei și faptul că indiferent de cât ar avansa lumea, lucrurile se vor repeta întotdeauna sub o formă sau alta. După ce veți fi citit acest roman, exclamația „Nu te-am mai văzut de 100 de ani!” va căpăta o altă valență.
Matt Haig încheie povestea lui Tom astfel:
„E limpede. În acele momente care explodează de viață, prezentul durează veșnic și știu că mai există multe prezenturi pe care să le trăiești. Înțeleg. Înțeleg că poți fi liber. Înțeleg că poți să oprești timpul dacă nu te mai lași condus de el. Nu mă mai înec în trecut și nu mă mai tem de viitor.” (Haig, p. 361).
Povestea lui Tom Hazard este una atipică, dar care oferă un răspuns la una dintre marile întrebări ale omenirii: „Cum ar fi să putem opri timpul?”. Iar răspunsul la această întrebare este unul atât de simplu, să învățăm să ne bucurăm de viață așa cum e ea și să nu mai fugim mereu după lucruri tot mai efemere, având la îndemână cea mai rapidă metodă de a opri timpul: să trăim prezentul.
Cartea Cum să oprești timpul, de Matt Haig, poate fi comandată cu reducere de la Elefant, Cartepedia sau Libris.
