fbpx
books-express.ro
Despre noi
Incursiuni virtuale in fascinanta lume a cartilor. Colectii de recenzii si recomandari, suntem receptivi la tot ce se poarta citit. Iti multumim pentru vizita!
Libris.ro

Neputință (recenzie la cartea “Eu și Kaminski”, de Daniel Kehlmann)

eu-si-kaminskiDaniel Kehlmann – Eu și Kaminski, trad. Corina Bernic, ed. Humanitas, 2009

Cumpără cartea cu reducere și transport gratuit de aici.

Daniel Kehlmann (40 de ani) este un scriitor german, tradus în peste 40 de țări. În limba română i-a mai apărut, tot la Humanitas, Măsurarea lumii. A câștigat mai multe premii, printre care: Premiul pentru literatură al Fundaţiei Konrad Adenauer (2006), Premiul Heinrich von Kleist (2006) sau Premiul Thomas Mann (2008).

Este prima carte pe care o citesc de acest autor. Am evitat mult timp volumul, nu știu de ce, poate din cauza titlului sau poate fiindcă îmi era necunoscut autorului, sau poate din cauza copertei care nu m-a atras – da, este despre pictură, dar nu în așa mare măsură cum sugerează pensulele acelea. Revenind sau mai bine zis aducând în atenție tema cărții, eu am văzut mai mult decât un ziarist – scriitor care vrea să profite de faptul că a fost ales să scrie biografia unui pictor odinioară cunoscut. Cred că este vorba despre niște personaje veridice, bine conturare, dar fără prea multe detalii, care scapă primei priviri, dar care au menirea de a te intriga.

Personajele principale sunt Sebastian Zöllner – ziarist, recenzent, autor, tot ce aduce bani și recunoaștere – și ultimul ucenic al lui Matisse, Manuel Kaminski – un pictor o dată cunoscut, apoi uitat, despre care nu prea se spun foarte multe și nici nu se știe ce să se creadă de el, având în vedere că nu a mai pictat de mult din cauza unei boli ce l-a orbit. În plan secund apare Miriam, fiica pictorului, care și-a dedicat viața tatălui său, Elke – gazda lui Zöllner tocmai îl dă afară din apartament fiindcă nu și-a plătit restanțele – și, indirect, Therese – prima iubire a lui Kaminski, care pare capătul plimbării celor două personaje principale.

Zöllner, un om grosolan și avid după recunoaștere, intră în casa familiei Kaminski, neinvitat, și scotocește totul pe acolo în căutarea de informații pentru cartea sa, din cauză că Miriam (de fapt, nimeni altcineva) nu-l place și nu-i făcea munca mai ușoară. Kaminski, rămas singur și neajutorat, decide că vrea să o vadă pe Therese, prima lui iubire, când află că ea a trăit în tot acest timp. Mizând pe faptul că este orb, neajutorat, dependent, îl manipulează pe Sebastian pentru a-și împlini dorințele, iar acesta nu-și dă seama de asta.

Lăsând la o parte ceea ce se întâmplă pe drum, pe mine m-a atras, în afară de nararea la persoana I, cumva tragic-amuzantă, caracterul celor două personaje. Am descoperit câte ceva despre firile, ambițiile și refulările acestora – grosolănia, nesimțirea, neputința, acceptarea umilinței și alergarea după recunoașterea și puterea celor care au ajuns departe în artă, în cazul lui Zöllner – iar pe de cealaltă parte, neputința bătrâneții, inteligența și înțelepciunea cu perioade de cădere în uitare, puterea dată de ochelarii de nevăzători, puterea dată de nedumerirea permanentă cu privire la orbire (să fie completă sau parțială?), recunoașterea propriei valori și acceptarea ei – în cazul pictorului uitat, Manuel Kaminski.

Cu toate că sunt diferite, aceste personaje se întâlnesc la un anume punct, au ceva în comun, ceva ce numai cei doi îl pot vedea la final și pot recunoaște că există, undeva, o speranță. Dar prăpastia este acolo și nu pare fi trecută, nici măcar atunci când primul îl va ajunge, ca vârstă, pe cel de-al doilea. Este vorba despre aspirant și artist, despre a avea un trai modest și a avea de toate, despre tinerețe și bătrânețe, nevoia de respect și nevoia de sănătate, morală care suferă și înțelepciunea celor în vârstă. Și totuși, nu poți să nu suferi pentru cei doi dar, totodată, să-i respingi găsind în ei lucrurile care țin și de tine.

Închei cu o morală povestită de pictor lui Zöllner:

,, – Bodhidharma era un înțelept indian din China. Unul a vrut să îi ucenic și a fost refuzat. Dar l-a urmat totuși. Mut și supus, ani în șir. În zadar. Într-o zi, disperarea l-a cuprins atât de tare, încât i-a tăiat drumul lui Bodhidharma și i-a strigat: Maestre, nu am nimic! Bodhidharma i-a răspuns: Atunci aruncă nimicul pe care-l ai!” (p. 136)

Dacă vrei să o citești și tu, o poți cumpăra de aici.

Emilia Zăinel

Emilia Zainel
Total
0
Shares

Bookura-te de comentarii

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Previous Article

Ceas fashion Seren, impreuna cu Gazeta Sporturilor

Next Article

Concurs: iepurasul bookuros iti ofera o carte superba!

Related Posts

Total
0
Share