În prefaţa cărţii sale „O istorie a evreilor”, autorul Paul Johnson explica faptul că nu se poate scrie o istorie a creştinismului fără a fi luaţi în considerare evreii. De altfel, câteva întrebări pe care creştinii continuă să şi le pună şi azi – Cum au reuşit să reziste evreii? Ce putere i-a susţinut? Care a fost conţinutul vieţii lor? – se află la temelia cărţii lui Paul Johnson, pe care o propune Editura Humanitas.
Cartea poate fi cumparata de la Elefant, cu reducere, sau de la Libris cu reducere si transport gratuit.
Cartea este un adevărat tur de forţă. Inevitabil, există şi unele inexactităţi generate de amploarea unui asemenea demers. Mai mult, unele dintre generalizările pe care le foloseşte autorul sunt mult prea cutezătoare şi, ocazional, îi descrie pe evrei exact în stereotipuri pe care el însuşi le condamnă. În ciuda acestor imperfecţiuni, cartea este o realizare remarcabilă, cu atât mai mult cu cât autorul luptă pentru a răspunde la întrebările de mai sus luptând în acelaşi timp cu sensibilităţile proprii vizavi de subiect, generate de apartenenţa sa la cultura creştină. Şi totuşi, pe parcursul lucrării, autorul pare să se educe pe el însuşi descriind „O istorie a evreilor”, capitol după capitol, reuşind să-i perceapă pe evrei în propriiii lor termeni. Această călătorie prin istoria unui popor şi concomitent prin propria conştiinţă dă forţa lucrării lui Johnson.
Cartea, împărţită în şapte părţi (fiecare purtând un nume generic potrivit cu perioada descrisă şi cu însuşirile caracteristice ale respectivei perioade: „Israeliţii”, „Iudaismul”, „Catedocraţia”, „Ghetoul”, „Emanciparea”, „Holocaustul”, „Sionul”) parcurge binecunoscutele borne ale evoluţiei evreilor şi iudaismului prin timpuri. După ce trece prin etapele antice, cu toate asperităţile ruperii iudaismului de creştinism şi a tuturor clişeelor generate de obsesiile superiorităţii unor credincioşi faţă de alţii, Johnson îşi „linişteşte” scrisul şi parcurge egal şi plin experienţa evreiască din epoca medievală. Face un tablou exact al ceea ce cunoaştem azi sub denumirea de „catedocraţie” (noua formă de organizare a evreilor, în care comunitatea va fi condusă din scaunul profesoral; rabinul şi sinagoga aveau să devină instituţii normative ale iudaismului, care astfel ia chipul unei religii congregaţionaliste, iar erudiţia începe să ajungă la mare cinste). Autorul înţelege de asemeni şi rolul economic al evreilor în Evul Mediu, când erau intermediari de sume de bani.
Mai departe, capitolele în care cartea tratează emanciparea evreilor, precum şi episoadele Revoluţiei Franceze şi apoi a stării evreilor în preajma ascensiunii lui Hitler sunt bine conturate, în pofida unor omisiuni. Johnson descrie cu suficientă sensibilitate elementele specifice evreilor, problemele lor, galeria personalităţilor lor reprezentative pentru lumea modernă, de la Disraeli la Freud. Sunt chiar câteva pagini strălucite despre arta evreilor şi artiştii lor, cartea punctând în tuşe remarcabile conflictul dintre dorinţa de liberă exprimare şi austeritatea morală impusă evreilor de comunitatea lor.
Ultimele două capitole sunt considerate cele mai reuşite, cu descrieri succinte ale atrocităţilor la care au fost supuşi evreii de către Hitler, care a ţinut camerele de gazare în funcţiune până la finalul războiului. Un al doilea reper major este lupta pentru un stat propriu, derivată din chiar atitudinea Aliaţilor la finalul celei de-a doua conflagraţii mondiale. Şi aici, cartea lui Johnson redă cu claritate şi acuitate istoria evreilor din 1948 până în zilele noastre.
Cartea poate fi cumparata de la Elefant, cu reducere, sau de la Libris cu reducere si transport gratuit.
Iar la finalul cărţii sale, Paul Johnson se remarcă de-a dreptul printr-o viziune care îl ridică deasupra multor altor confraţi care au abordat vasta temă: evreii nu sunt „ca toţi ceilalţi”: „Evreii vor continua şi de acum înainte să urmărească adevărul aşa cum îl văd ei, oriunde ar duce asta”.