Scriitorul Peter Mayle este un francofil convins şi declarat ca atare. A renunţat chiar la slujba sa pentru a renova o veche locuinţă din Provence. Cartea sa „cea mare”, „A Year in Provence”, a devenit din 1989 încoace un bestseller internaţional, tradus în peste 20 de limbi. Povesteşte despre odiseea sa şi a soţiei sale în sudul Franţei, cu experienţe amuzante şi încercări temerare de adaptare la viaţa şi birocraţia galică.
„A Good Year”, ediţia 2015, pe care o propune editura „Rao”, este o „extensie” a povestirii cu acelaşi titlu pe care Mayle a lansat-o în anii trecuţi şi care narează „isprăvile” personajului Max Skinner, un broker din Londra (portretizat cinematografic, după cum ştiu cinefilii, de Russell Crowe) care moşteneşte o vie în Franţa.
După ce şeful său îi fură un client de sub nas, Max îşi dă demisia. În aceeaşi zi află că a moştenit de la unchiul său Harry o vie de 40 de hectare în Franţa. Prietenul lui (şi fost cumnat) Charlie, un snob care tocmai a devenit partener la compania care deţine proprietatea, îl determină pe Max să se împrumute, îmbrobodindu-l cu ideea că micile proprietăţi de acest tip pot face vinuri bune şi deveni profitabile. Aşadar, printr-o scurtă trecere a Canalului Mânecii, personajul se trezeşte din varianta lui Gordon Gekko într-o lume a bălegarului, a piscinelor goale, a personajelor pestriţe care „umplu” locul: asistenta socială plină de candoare, strălucitoarea patroană a cafenelei locale etc. Părţile bune sunt climatul splendid, mâncarea excelentă şi frumuseţea locului. Din păcate, vinul pe care îl produce este de slabă calitate. De ce totuşi sunt atât de mulţi oameni interesaţi de el? Şi cum de un californian oarecare ştie mai mult despre subiect decât Max însuşi şi mai are şi pretenţii asupra proprietăţii pe deasupra?
Faptul că datorează bani îl stresează pe Max. Dar asta nu face decât să aducă savoare povestirii, care abundă de umor şi culoare locală: vinul moştenit de Max, Le Griffon, are gust de „urină de pisică”; nici chiar Max nu-l poate bea, iar cel care-l produce, Roussel, spune despre opera sa că este un vin „cam naiv şi cam neterminat la urmă”. Apare apoi în scenă misteriosul Le Coin Perdu, un Bordeaux de la o vie atât de mică încât nu poate produce decât câteva sute de sticle, dar acelea sunt foarte scumpe! Fericit de întâmplare, Charlie se întoarce să dea povestirii o turnură încă şi mai veselă, cu aerele lui de cunoscător. În final, cine este proprietarul acestui mic segment-comoară dintr-o vie inutilizabilă şi care produce un „indescriptibil” Bordeaux?…
Dupa aceasta carte, in 2006, s-a facut si un film. DVD-ul il poti cumpara de aici.
