Maria Ignatievna Zakrevskaya s-a născut într-o familie aristocratică din Ucraina, în 1892. Tatăl ei era avocat de rang înalt al ţarului şi tânăra a crescut într-un spirit liberal, sofisticat şi anglofil. Moura, aşa cum a fost cunoscută mai târziu, s-a căsătorit de tânără cu Djon von Benckendorff. Acesta îşi pierdea viaţa în circumstanţe misterioase în timpul revoluţiei, fugit fiind la o proprietate a sa din Estonia controlată de germani. Singură în Petersburg, Moura a lucrat ca translator la secţia de propagandă a Ambasadei britanice, plină de agenţi ai Secret Intelligence. Aşa l-a cunoscut pe Robert Bruce Lockhart. Cei doi autori ai cărţii „A Very Dangerous Woman” („O femeie foarte periculoasă”) afirmă că Lockhart era „un aventurier de tip victorian, cu inteligenţă, cutezanţă şi farmec personal, mânuitor redutabil şi al peniţei şi al pşistolului, care avea o slăbiciune – femeile”. Lockhart s-a îndrăgostit de Moura. Sentimentul era reciproc. Relaţia lor devenea tot mai serioasă pe măsură ce situaţia politică devenea tot mai tensionată. Prins în vâltoarea evenimentelor generate de Troţki şi Lenin, Lockhart s-a apucat de capul lui să pună la cale lovituri sau să finanţeze comploturi.
Cartea in limba engleza poate fi comandata de aici.
La un moment dat, Moura a început să-i spioneze pe britanici, apoi pe germani în Ucraina, apoi pe ruşi pentru ucraineni. Lucrurile au devenit extrem de complicate. Atentatul asupra lui Lenin a dus la arestarea lui Lockhart, ameninţat cu execuţia. De partea cealaltă, Moura, însărcinată, a reuşit să-l salveze, deşi nu este clar prin ce mijloace, dar a pierdut copilul. Lockhart a fost retrimis în Anglia, dar Moura nu l-a urmat, pentru că mama ei era pe moarte. Aici s-a declanşat tragedia vieţii ei.
Pentru că Lockhart fusese singura ei relaţie serioasă, Moura „a pierdut calea”, trecând de la bărbat la bărbat şi de la spionajul pentru unul la spionajul pentru alţii. A devenit amanta lui Maxim Gorky, care i-a oferit protecţie, apoi s-a măritat cu un baron estonian, Nikolai Budberg, ca să scape din Rusia. În exil a avut o relaţie îndelungată cu scriitorul H. G. Wells, care îşi dorea cu disperare s-o ia de nevastă. Toate acestea în timp ce MI5 o ţinea sub supraveghere. Poate pentru a demonstra că nu era agent al ruşilor, Moura îi averiza pe britanici, de pildă, că Anthony Blunt era membru al Partidului Comunist. S-a zvonit apoi că ar fi spionat pentru germane etc. De fapt, Moura nu şi-a pierdut niciodată apetitul pentru intrigă şi nici aura de spion. A murit totuşi „de moarte bună” în Italia, în 1974.
Deborah McDonald şi Jeremy Dronfield reuşesc să deseneze un portret viu al acestei femei misterioase şi a vieţii ei într-o lume care se prăbuşea şi într-o alta, total diferită, care se năştea prin violenţă. În timp ce totul în Rusia marii revoluţii din 1917 era la mâna norocului, „A Very Dangerous Woman”, bine documentată, oferă şi dovezile spionajului internaţional practicat de Moura, ca şi zvonurile persistente la adresa activităţilor ei. („The Telegraph”)
