Arta departe de lumea… egalitatii sexuale

Artista japoneză Megumi Igarashi, de 43 de ani, arestată pentru construcţia unui caiac cu vârful de forma unui vagin a declarat în faţa instanţei că arta ei nu conţine nimic greşit şi că reţinerea sa demonstrează cât de departe este Japonia de „egalitatea sexuală din vest”.

„Faptul că am fost arestată arată că Japonia este foarte înapoiată când vine vorba despre libera exprimare sexuală a femeilor, care nu sunt văzute în societatea noastră decât ca obiecte pentru plăcerea bărbaţilor. Există încă o mare rezistenţă din partea femeilor în faţa exprimării cu ajutorul propriilor trupuri”, spune artista care semnează cu pseudonimul „Rokudenashiko” („fata care nu e bună de nimic”).

Este foarte adevărat că artista a trimis imagini cu propriile organe genitale unor sponsori, ceea ce i-a adus acuzaţii de distribuire de materiale obscene. Potrivit legilor în vigoare, dacă va fi găsită vinovată, Igarashi riscă până la doi ani de închisoare şi o amendă de circa 20.000 de dolari.

Pe de altă parte, scandalul iscat a deschis o amplă dezbatere referitoare la libertatea artistică a femeilor japoneze. Şi asta pentru că, deşi Japonia are o însemnată industrie pornografică, aceasta este sub incidenţa unor legi penale neschimbate din 1907! De aici şi o mulţime de tertipuri pe care le folosesc realizatorii de astfel de producţii ca să nu poată fi acuzaţi de distribuire de materiale obscene. Mai mult, în 1951, o instanţă japoneză definea obscenitatea ca fiind „ceva ce stimulează dorinţa şi contravine simţului de moralitate şi jenă sexuală al unei persoane”. Tabloul este completat de faptul că, în timp ce expunerea părţilor intime ale femeii este tabu, reprezentări ale organelor genitale masculine sunt expuse peste tot în Ţara Soarelui Răsare, ba chiar plimbate ca simboluri la festivaluri în aer liber.

În ce priveşte cazul artistei care şi-a propus să aducă Japonia mai aproape de egalitatea sexuală de care se bucură vesticii, avocatul acesteia este optimist: „Suntem convinşi că vom câştiga. Mijloacele ei de expresie nu provoacă dorinţă. Ea doar îşi foloseşte o parte a corpului – întâmplător, această parte – pentru a-şi face cunoscut mesajul artistic”.

În condiţiile în care se estimează că procesul va dura luni de zile, este suficient timp pentru dezbateri publice pe această temă atât de controversată în Japonia.