2-1 intr-un cerc albastru

A sustine in fata lumii un nou poet este cel mai riscant dintre gesturile pe care o penita, ea insasi atat de subtire si atat de friabila, poate schita. Ce se poate promite? Ce se poate garanta? Cine poate sti ce va mai luneca pe sub fruntea palida a adolescentului dupa aceste versuri atat de transparente, incat cea mai slaba miscare a aerului le face sa tremure si sa vibreze?

Ce va urma dupa aceasta suferinta din care nu izbucnesc tipete, ci se distileaza taceri, dupa aceasta lacrima care nu deforrneaza lumea, ci o spala si o face mai limpede? Nimeni, nici chiar talentul lui evident, nici chiar sensibilitatea lui scanteietoare, nu ar putea raspunde. Nu o poate face clecat timpul, cu Incapatanarea lui de a trece, cu mania lui de a schimba, Noua ne raniane doar sa nu uitam acest nume simplu - numele unei lacrimi - ca sa il putem recunoste mai tarziu, mult mai tarziu, pe lista Invingatorilor.

— Ana Blandiana

Romania literara, 17 apr. 1980, la a doua aparitie in ziar a poetului, la rubrica Tineri poeti.