40 de zile

Au fost odata ca niciodata un Zmeu Albastru si o Floarea Soarelui. Intr-o zi, Zmeul i-a dat Florii un bat si o ata, ca un fel de undita, si i-a spus: 'Ai incredere ca, atata timp cat stau langa tine, batul e prins de cer si nu se poate desprinde'. Floarea Soarelui s-a agatat de funia batului, a urcat pe inima, a inchis ochii si a inceput sa se legene.

Fiecare bataie a inimii tinea locul unei caramizi. Asa isi construiau lumea. Dupa cateva veacuri, Floarea Soarelui a atins din greseala Cerul. S-a speriat atat de tare de fericire, incat a deschis ochii. Era singura. Zmeul Albastru nu mai era. A fost exact cat sa cada din Cer, sa se izbeasca de pamant si intr-o secunda sa se faca tandari.

Cand Zmeul s-a intors, a fost prea tarziu. Fiecare mangaiere pe care i-o broda pe suflet nastea o lacrima. Si fiecare lacrima facea sa creasca-n locul ei... un cactus. Povestea oamenilor cactusi este povestea celor care au indemanarea sa (se) minta. Un roman scris in 40 de zile, un joc al introspectiei si al (re)gasirii de sine.