Aceeași mare

Una dintre cele mai fascinante carti ale lui Amos Oz, Aceeasi mare este o polifonie de voci si povesti febrile despre haos si ordine, despre dragoste si erotism, loialitate si tradare. Un lung poem care se citeste ca un roman – sau poate un roman care se citeste ca un poem. Acest text hibrid refuza sa urmeze canoanele epice ale romanului, impunandu-ne norme noi, surprinzatoare.

Dar sa nu ne lasam dezorientati, ci sa ne permitem sa iesim din albia asteptarilor noastre de cititori. Parcurgand randurile care se metamorfozeaza neincetat pentru a lasa proza aparent naiva sa ne conduca brusc spre versuri cu tainice inflexiuni, si care la randul lor se astern din nou linistitoare in epic, parca am asculta vocea unui menestrel peregrin, recitand in piata unui oras medieval, acompaniat din cand in cand de sunetele unei viele, harpe, unui psalterion sau flaut. Pentru a completa un sens indepartat sau o emotie nestapanita, ca o respiratie taiata, recitativul epic lasa loc tonalitatii poetic invaluitoare a incantatiilor.

Ascultam si tacerea care pluteste cand un rand sau un vers s-au intrerupt: o invitatie de a continua sa urmarim ce se petrece cand spatiul real si spatiul imaginar se intretaie sau se suprapun. Cautari nesfarsite, departari invaluitoare, voci insingurate, moartea prezenta in viata de zi cu zi, ecourile unor tristeti care isi raspund de pe un meridian pe altul; si marea cu prezenta ei de basso continuo, ritmand adancimi poetice.

— Marlena Braester