Aici, adica altundeva. Adrenocrom 666

Am avut sentimentul unei comunicari adevarate cu textele (...), care ating - prin interogatie, elipsa ori printr-o discontinuitate esentiala - chiar poezia.

— Gabriela Negreanu

Opera de pana acum a lui George Nina Elian are organicitate, consistenta, dar si o fluiditate care o predispune la permanenta devenire prin autoimprospatare. Cautatorul tangential si poetul (si ce poet!) identifica febril, aproape nonstop, resursele unei regenerari poetice alerte, viabile, sustinute. Nimic gratuit, nimic la intamplare in versurile autorului oltean. O poezie de o coerenta vecina cu scanteile sacre din miezul revelatiilor. O poezie nu doar de citit, ci si de simtit, recitit, regandit. O scriitura mereu pe limita, care se refuza starilor facile sau pozitionarilor terne, comode. Si, repetand a nu stiu cata oara, un cautator care, tangential, este (si) poet.

— Cosmin Dragoste

Devenirile lui George Nina Elian dau marturia unei matrice existentiale ce aduce la un loc filosofia si teologia, impacand contrariile, linistind un posibil destin potrivnic. Chiar si acolo unde invectiva se strecoara, unde tonul ridicat pare sa castige primul plan, ele sunt ingaduite doar pentru a contrasta cu sensul general al unui parcurs de la care constiinta poetica nu poate abdica. Evident, vorbim de un univers aparte, unde inaltul si teluricul se ingaduie reciproc, intre care prind forma mirarile poetice.

— Marius Manta