Am o mica problema, a spus ursul - Heinz Janisch, Silke Leffler

Prins intr-un joc narativ care mimeaza absurdul, acesta primeste solutii inainte de a-si fi exprimat oful, problema lui picand in derizoriu. Astfel, din neputinta de a se racorda macar superficial la fiinta ursului, personajele genereaza raspunsuri nefondate. Mai mult decat atat, acestea disimuleaza personalitatea emitatorilor, tradand si lipsa lor de empatie.

Din acest punct de vedere, cautarea ursului se transforma in incercarea acestuia de a-si insusi falsele solutii primite. Insa problema lui era tot acolo, mascata de proiectiile celor din jur, iar el devenise ceea ce-i spusesera ceilalti ca trebuie sa devina. Bagatelizata de-acum, problema ursului era, de fapt, frica de intuneric.

Iar intalnirea acestuia cu musca ne dezvaluie si solutioneaza totodata acest aspect. In primul rand, pentru ca ursul este ascultat. Simpla prezenta a mustei si rabdarea de a-l fi lasat sa se confeseze diminueaza incordarea launtrica a acestuia, facandu-l sa se simta mai bine. In plus, musca se manifesta si ca prezenta activa, dorind sa-i fie alaturi si in continuare.

Aceasta si-a gasit loc pe umarul ursului, pentru a porni la drum impreuna. Oglinda narativa a lumii in care traim, dar si a noastra ca emitatori si receptori de mesaje, cartea Am o mica problema, a spus ursul, scrisa de Heinz Janisch si ilustrata de Silke Leffler, ne provoaca la o scrutare a propriei fiinte: suntem dispusi sa ascultam mai mult decat sa vorbim?