American Cinerama

Un succes meritat, dat fiind faptul că avem de-a face cu un roman remarcabil construit în care intensitatea dramatică crește treptat de la un capitol la altul, făcând lectura din ce în ce mai captivantă, pagină după pagină. Pasionat de film, François Velin a absolvit cursurile de scenaristică ale École Nationale Supérieure des Métiers de l’Image et du Son (La Fémis) - cea mai apreciată școală de film din Franța. Velin a colaborat de altfel la scrierea mai multor scenarii de film și la adaptarea pentru televiziune a unui bestseller internațional.

Astăzi, își împarte viața între Paris și Bretania. În ciuda scenariului de-a dreptul machiavelic, romanul este eminamente savuros și dă dependență încă de la primul capitol, mai ceva ca un serial de pe Netflix. Asta pentru că, odată ajunși în „The Big Apple” protagoniștii cărții, Antoine și Gabrielle, se transformă cu o viteză amețitoare, părând, pe alocuri, că sunt doi concurenți ambițioși la un concurs de perversitate.

Romanul debutează brusc, cu imaginea lui Antoine Moulière rătăcind debusolat pe străzile New Yorkului, urmărind diverși bărbați aleși întâmplare, în încercarea de a-și potoli neliniștea. În timpul uneia dintre aceste „urmăriri”, dându-și seama că s-a apropiat prea mult de tânărul extravagant pe care îl urmărea, îi revine în minte ziua de 30 iulie, ziua în care totul s-a schimbat. Ziua aceea a însemnat pentru el începutul sfârșitului, deși ar fi putut fi, pur și simplu, o reîntoarcere resemnată la traiul banal și plictisitor pe care îl duceau la Paris.

Pe 30 iulie, într-o clădire de birouri, îl întâlnise pe Ryan, cel cu care ar fi trebuit să semneze contractul care ar fi parafat astfel un nou început pentru el și familia lui. Însă acest „nou început” s-a dovedit a fi mai degrabă un sfârșit: Rictusul amabil al lui Ryan a dispărut imediat ce s-au așezat în biroul său. Totul s-a terminat în 20 de minute.

Niciodată nu fusese concediat atât de repede. De fapt, nu fusese concediat niciodată. Așa cum era de așteptat, Ryan s-a dovedit rapid și eficient. Cu câteva minute înainte de întâlnirea lor, fondatorul Risk. AI Technologies, deja multimilionar la doar 32 de ani, reușise să convingă noul acționar, conducerea generală a Crédit de France, că nu era nevoie de Antoine aici.

Antoine și Gabrielle bifaseră toate căsuțele succesului în Franța: o căsătorie, un copil, un apartament, o mașină, prieteni, un loc de muncă. Când au pășit pe pământ american, pe 28 iulie 2019, nici prin gând nu le-ar fi trecut că, peste exact un an de zile, aveau să fie doi oameni total diferiți, complet schimbați și cu o mulțime de păcate grele pe suflet. Și când te gândești că totul a început atât de frumos...

O promovare. Visul american servit pe tavă, la pachet cu bilete la clasa Business către „țara tuturor posibilităților”, relocare internațională, o chirie exorbitantă acoperită de firmă, costuri astronomice de școlarizare pentru fiica lor Chloé, în vârstă de 5 ani, un salariu mulțumitor... Antoine se simțea de parcă câștigase marele șlem.

Însă visul frumos s-a spulberat în doar 20 de minute, după coșmarul acela din 30 iulie. Cum era posibil să i se întâmple asta tocmai lui, care văzuse în plecarea în America șansa vieții lui? Cum era posibil ca „șansa vieții lui” să se fi transforme doar într-o clipă în marea farsă a vieții lui?

Și cât de greu poate fi să accepți asta? Pentru Antoine, acceptarea se dovedește a fi peste puterile lui: Antoine știe cât de rare sunt adevăratele oportunități în viață. Acele momente de răscruce când o decizie poate schimba totul. Te întâlnești poate cu două sau trei astfel de momente, nu mai multe.

A ținut să nu lase să-i scape această ocazie. Nici nu se pune problema să i se răpească această șansă și să constate, peste câțiva ani, platitudinea existenței sale. Câți tipi mai puțin străluciți decât el i-au luat-o deja înainte? Nu și de data asta. Nu se va mai lăsa umilit. Să fie nevoit să dea explicații soției, părinților, prietenilor, colegilor pentru eșecul său.

Să surprindă, dincolo de privirea compătimitoare, acea mică licărire de ironie: „Nu mă miră, New Yorkul era prea mult pentru el”. Nu, și el are dreptul la succes. Merită și el propriul vis american și fiorul aventurii. Neputând accepta adevărul, a acționat din inerție, făcând tot ce-ar fi trebuit.