Amurg violet

Chiar daca solitudinea, pustiul, agonia, moartea ca aspiratie sau prevestire au ramas pe mai departe teme esentiale ale universului bacovian, desi heteronimii poetului au continuat sa rataceasca bezmetic prin spatii inchise sau deschise, dar la fel de vide, desi amurgul (cel mai frecvent cuvant in lexicul bacovian), noaptea si plumbul invernal cu conotatii funeste, fac inca ravagii in mai toate volumele, ulterioare celui de debut, Plumb, 1916, Bacovia intrase demult in rezonanta sfarsitului continuu. Tot mai insistente sunt sintagmele referitoare la conditia si statutul poetului sau artistului. Un itinerar secret pe sprirala propriului ADN, care il duce la enuntul scheletic, febril, chinuit in spontaneitatea lui de ultimatum.

PLUMB Dormeau adanc sicriele de plumb, si flori de plumb si funerar vestmant - Stam singur in cavou... si era vant... si scartaiau coroanele de plumb. Dormea intors amorul meu de plumb pe flori de plumb, si-am inceput sa-l strig - Stam singur langa mort... si era frig... Si-i atarnau aripile de plumb.

PIOMBO Nel sonno eterno torpidi i feretri di piombo, fiori di piombo e funebre indumento - Io solo stavo nella tomba... c’era vento e scricchiolavano le plumbee corone. Dormiva capovolto il mio amore di piombo su fiori plumbei e presi a fare il suo nome - Faceva freddo... solo col morto stavo... Le sue ali plumbee pendevan su di me.