Anchetă în brutărie

Sa deschizi o carte de povestiri e ca si cum ai pasi intr-o biblioteca. Cititorii versati vor recunoaste aici, cu bucurie complice, trimiteri subtile la maestri ai genului, de la Poe la Cortazar, si vor aprecia meritele de heterotopie postmoderna ale volumului, remarcand recurenta unor spatii alienante, de incapsulare a anormalului: pivnita, podul, casa, azilul de nebuni. Insa acest fantastic macabru, populat de copii precoce cu sensibilitati maladive, perversi, batrani senili si debili mintal, e imbogatit cu tuse satirice de cotidian autohton – primarul demagog si pus pe imbogatire, miliardarul de carton, politistul agresiv si semi-analfabet.

Tocmai aceasta versatilitate a discursului narativ, care alterneaza intre fantastic, notatii realiste, observatii psihologice si replici pline de umor, face ca volumul sa se preteze unor grile de lectura variate. Elementul comun e misterul, caci cartea intreaga e un ingenios esafodaj de carti de joc, in care cititorii, la fiecare reluare a povestii, sunt invitati sa joace un rol interactiv, punand cap la cap indicii abil raspandite prin text, cat sa intregeasca o semnificatie. Fiecare povestire – un puzzle. Fiecare intriga – un mister. Fiecare cititor – un detectiv. Fiecare lectura – o bucurie.

— Claudia Draganoiu