Animale si alte fiinte literare pentru o zoopoetica romaneasca

Am ținut ca volumul de față - primul de acest tip din România - să conțină două tipuri mari de studii zoopoetice. Mai întâi, capitole sinteză, care să cartografieze porțiuni întinse de literatură și reprezentare scenică, dar care să își propună în același timp mize teoretice de substanță. Contribuțiile de amploare trimise de Alina Bako, Smărăndița-Elena Costin, Andrada Strugaru, Iulia Pietraru și Oltița Cîntec, strânse în secțiunea numită chiar Priviri sintetice și deschideri teoretice, bifează cum nu se poate mai potrivit ambele criterii.

Apoi, o serie de lucrări propriu-zis aplicative, care să verifice validitatea unor metode specifice câmpului circumscris de animal studies (în general) și de zoopoetică (în particular), prin interpretarea sau re-vizitarea unor autori în operele cărora ființele non-umane dețin mai mult decât rolul de simplă recuzită narativă, respectiv lirică. În această categorie intră capitolele dense și provocatoare semnate de Anca Tomoioagă, Georgeta Orian, Alina Bako, Ovidiu Morar, Erika-Elena Sîrghi și Maria Ardelean, Luiza Negură, Sorina Victoria, Alexandra Cîrcu și Grațiela Benga, cărora le-am adăugat câteva dintre contribuțiile proprii „la temă”. Pentru a marca și mai bine atât zonele de extracție referențială, cât și diferențele procedurale pe care acestea le determină, am preferat să le așez în două mari secțiuni: De prosa et animalibus.

Narațiuni cu oameni și diferite alte vietăți, respectiv Zoopoetica. Reprezentări, metafore și hibridizări. Am speranța că, dincolo de a participa concret și coerent metodologic la un fenomen (meta)critic internațional, această pledoarie pentru o zoopoetică românească va constitui temeiul unor reașezări (inclusiv de natură etică) și chiar mutații serioase în materie de reprezentare a ființelor non-umane.