Aniversarea

• În curs de publicare în treizeci de țări. La zece ani după ce a tăiat orice legătură cu părinții săi, un bărbat rememorează motivele acestei decizii. O familie oarecare, un cămin ca atâtea altele, un orășel cu nimic deosebit. Și totuși, atmosfera e una de tensiune constantă, alimentată de agresivitate și manipulare.

Dominația tatălui, pretenția lui de a fi iubit se împletesc toxic cu pasivitatea mamei, incapabilă să trăiască în afara granițelor trasate de soțul ei. Din această dinamică se naște un veritabil microcosmos concentraționar, din care ieșirea nu poate lua decât forma unei rupturi radicale. Amintind de Franz Kafka și a sa Scrisoare către tata, Aniversarea este un bildungsroman al supraviețuirii, dureros prin onestitate și dezarmant prin tonul confesiv.

Romanul lui Bajani este unul de excepție și încalcă un autentic tabu: în primele pagini ale cărții facem cunoștință cu protagonistul, care ne povestește ultima vizită făcută părinților săi, înainte de a se rupe definitiv de propria familie, dezagregată din pricina violenței tatălui tiranic și a supunerii mute și disperate a mamei. Pentru a contura o imagine credibilă a unui atare infern domestic și a fugii fără de întoarcere a protagonistului, naratorul recurge la sursele romanului spre a pune în ordine datele experienței, făcând acel salt mortal care să-l conducă din informitatea realului către consistența și lizibilitatea adevărului. Numai în acest fel un fapt de viață individual izbutește să devină o oglindă în care toți cititorii pot întrezări ceva ce nu cunosc poate direct, dar care îi privește personal.

Aniversarea este un roman original și impresionant, care îl izbește pe cititor ca un pumn în față sau în stomac. Bajani nu simte nevoia nici să condamne, nici să ierte, ci ne povestește despre cât de anevoioasă, dar și cât de necesară este calea spre eliberare. - Motivația juriului Strega.

Un roman tăios ca o răzbunare, sfâșietor ca un rămas-bun.

— Antonio Scurati

Aniversarea este un roman intens, construit cu precizie, fascinant.

— Colm Tóibín

Ne putem elibera de propriii părinți? De răul pe care ni l-au făcut? Fără cale de întoarcere și fără drept de apel? Este o întrebare scandaloasă. Andrea Bajani o abordează din postura de scriitor, într-o carte scandalos de calmă.

— Emmanuel Carrère

În toate familiile există o cameră încuiată, în care nu intră nimeni. Vocea care ne călăuzește în acest roman pătrunde tocmai în acea cameră. Și o urmăm, emoționați de vulnerabilitatea ei și surprinși de ceea ce vedem. O carte frumoasă și necruțătoare în același timp.

— Gheorghi Gospodinov