Anti-memoriile unei muze

„Se poate spune ca, pentru Julia Kalman, fantasticul si ascutitul sau spirit de observatie se intemeiaza pe o predilectie spre ambiguitate, pe o tentatie de a-si exorciza imaginea creatoare. Nu este mai putin adevarat ca, dupa lectura acestei carti sclipitoare, inteligenta, esti tentat sa folosesti mai multe sugestii decat ofera insusi textul. Antimemoriile unei muze anunta aparitia unui mare scriitor.

" Denis Dinulescu„Julia Kalman pastreaza in fiecare clipa un soi de detasare ludica, necesara, dar nu se mutileaza, nu se reduce pe sine, ba dimpotriva, se afirma, se amplifica, pana cand ajungi sa nu-ti mai dai seama cine priveste pe cine, cine creeaza pe cine, cine domina pe cine: artistul, cel care asaza muza delicat pe planseta si ii picteaza pielea in culori fine sau muza insasi, care descrie totul cu atata maiestrie. " Erika Ciuica„Julia Kalman face parte dintre acele spirite introvertite, erudite si indragostite de arta si frumos, reusind sa-si prezinte notatiile existentiale cu o mare acuitate si detasare si din niste perspective neasteptate si extrem de moderne. Pariul ei cu literatura este un castig care ma face sa-i astept cartile viitoare cu o foarte mare incredere. " Paul Vinicius.

Julia Kalman si-a petrecut ultimii zece ani in ateliere de creatie plastica, unde a scris doua romane si jumatate. Boema a inspirat-o, a vindecat-o de blazare, iar artele i-au schimbat viata. Asa a inceput scrierea Antimemoriilor unei muze, un exercitiu stilistic destul de manierist, care s-a transformat intr-un joc literar, intr-un experiment dureros, dar seducator.