Apararea integritatii

Aș spune însă că totul începe, atunci când ne referim la noi înșine, cu conștiința de sine - capacitatea de a stabili reflexiv cine suntem, în ce interacțiuni am fost parte și ce rezultate s-au consemnat. Chei sunt faptul reflexivității și faptul interacțiunii implacabile. Se poate perora asupra „sinelui”, dar acesta este un nivel de realitate diferit de conștiința de sine, căci include în cea mai mare măsură evaluări ce se acumulează în cursul unei biografii.

Sinele este de fapt construcție din variate materiale, rezultate din interacțiuni, dar se diferențiază, cum ne spun moraliștii, în sinele real sau cel pe care ni-l asumăm, sinele ideal sau cel pe care îl dorim și sinele pe care ni-l atribuie alții. Nu îmbrățișez însă direcția unei analize a sinelui, căci este prea încărcată cu interpretări în dauna faptelor și devine fatal subiectivă. Mă limitez la planul conștiinței de sine și - credincios ideii că în interacțiuni ne validăm ceea ce credem despre noi - refac traseul meu biografic, înaintez cu experiențele formative hotărâtoare, aduc lămuriri la ceea ce pare că are nevoie, evoc întâlnirile cruciale care m-au influențat, adaug o seamă de întâlniri memorabile și apropieri de personalități și închei cu bilanțul de oricine verificabil al activității mele publice.

Cartea de față este fructul autoanalizei, prin care înțeleg cernerea experiențelor care au hotărât propria formare și acțiune în viața comunității și a istoriei din care.

— Andrei Marga