Ars expectandi. Mic manual de tehnica asteptarii Vol.2

E o stare de transa speciala, ciudata cand scrii roman. Cam nu prea stii ce faci, stie doar cartea care se scrie si te scrie. Figura de stil? Nu chiar. Iti croiesti personajele, pe urma vorbesti cu ele, aproape ca le vezi prin casa. Caterina era deja croita, dar femeia asta n-ar fi iesit din singuratatea ei confortabila pentru un barbat oarecare.

Ca sa-i pot justifica dragostea instant, de prima data cand il vede, l-am cladit pe Onur captivant. Irezistibil de atragator: un zburator cu negre plete, venit noaptea pe fulgeratura sa-i fure inima. E temperamental, e foarte inalt, iubitor de Rumi, de ceai cu cardamon. Inoata ca un delfin, nu foloseste furculita gresita, chiar nu pare sa greseasca in comportament cu nimic, zambeste spectaculos.

Onur isi controleaza emotiile destul ca urgentist. Echilibrat si stapan pe sine ca medic, cu ea isi lasa emotiile s-o ia razna. Mai ales gelozia, bat-o vina, nu si-o poate controla. De ce s-o fi chinuind asa pe el insusi?