Attila, Ginghis-Han si Tamerlan: viata si rolul lor in istoria romanilor

Istoria noastra medievala este strans legata de istoria popoarelor nomade. Odata cu venirea hunilor, in secolul al IV-lea, incepe contactul cu popoarele turco-mongole, contact care se prelungeste pana in secolul al XVIII-lea. Formarea si continuitatea poporului roman sunt procese care se desfasoara in nemijlocita legatura cu popoarele migratoare.

Aparitia relatiilor feudale si intemeierea statelor feudale Tara Romaneasca si Moldova sunt momente cruciale din evolutia poporului roman care stau sub semnul prezentei in spatiul carpato-dunarean sau in apropierea popoarelor turcice si mongole: pecenegii, cumanii, uzii si tatarii. Incepand din secolul al IV-lea si pana in secolul al XVIII-lea, teritoriile de la nordul Marii Negre, care apartinusera scitilor, au fost cucerite si controlate de popoarele turco-tatare. Romanii nord-dunareni, traind la o rascruce de drumuri intre Rasarit si Apus, in vecinatatea stepei eurasiatice controlate de populatii nomade, vor fi influentati in istoria lor medievala de aceste popoare de stepa.

Primul contact cu populatia turco-mongola a avut loc in secolul al IV-lea, odata cu incursiunile hunilor care s-au indreptat spre Europa apuseana, pustiind-o. Atacurile tatarilor asupra teritoriilor locuite de romani au fost frecvente, incepand cu marea invazie din 1241. Sunt consemnate in documente luptele defensive ale domnilor romani impotriva hoardelor tatare.