Auditul anxietatii

Puternicul creier uman ne permite sa ne imaginam plini de teama lucruri care inca nu s-au intamplat - ingrijorarea - si sa analizam cu incapatanare lucruri care au avut loc deja - ruminatia. Indiferent daca vrem sau nu, calatorim in timp in launtrul nostru, miscandu-ne rapid intre trecut, prezent si viitor. Ne imaginam ce s-ar fi intamplat daca si ne cantarim la nesfarsit optiunile, reale sau imaginate.

Proiectam si prezicem. Din pacate, si poate nu e de mirare, niciunul dintre aceste tipare nu ofera recompensa pe care ne-o dorim sau la care ne asteptam. De fapt, ruminatia si ingrijorarea, strans legate si numite adesea impreuna gandirea negativa repetitiva (GNR), sunt factori de risc semnificativi pentru anxietate si depresie.

Anxietatea lui Colton nu il impiedica sa faca diverse lucruri, asa ca nimeni nu il percepea drept anxios. Dar era. Teama de conflict era atat de puternica si de catastrofica in launtrul lui, incat nu isi dadea voie sa simta nimic negativ - si ca sa nu simta nimic negativ legat de sotie, copii, sef sau prieteni, trebuia sa ramana detasat.

Treptat, [in terapie], Colton a invatat sa-si exprime opiniile, sa nu fie de acord si chiar sa refuze uneori cererile prietenilor de a-i ajuta. Trebuia sa stabileasca limite si sa tolereze disconfortul pe care il simtea cand altii erau furiosi sau dezamagiti, inclusiv sotia sa. Avea voie sa spuna nu cand era vorba de afacerea lui.