Augustin

La rugămințile insistente ale prietenilor săi de o viață, bătrânul episcop Augustin răspunde, străpuns de dorul pentru ei, scriindu-și biografia. Cu nădejde în Dumnezeu, el purcede pe acest drum anevoios și plin de emoție, dorind să-i facă pe aceștia părtași la bucuriile și la tristețile sale, diminuând astfel distanța dintre ei. Călătoria nu este ușoară pentru el, fiind nevoit să-și retrăiască întreaga viață prin expunerea ei în scris, însă întreprinde totuși lucrarea aceasta, din dragoste pentru prietenii săi.

Își aduce aminte cu durere de cei pe care i-a pierdut, încearcă să se bucure de cei pe care i-a câștigat pentru Hristos și se luptă cu aceia care atacă cu înverșunare Biserica. Slujește, predică și scrie fără odihnă, în același timp fiind conștient de neajunsurile și neputințele sale, cerându-i fără contenire ajutor lui Dumnezeu. Augustin mai are o ultimă strigare către Dumnezeu și către oameni, înainte de a-și începe călătoria finală către cetatea cerească în care va fi Fericitul Augustin.

Nu știe cum îl va privi posteritatea, dar vrea să dăruiască ceea ce a primit. Acum este rândul citiorilor să descopere adevărul, nu în carte sau în autor, ci în ei înșiși, după cum le descoperă Dumnezeu. Mulți l-au lăudat pe atât de inteligentul, pe strălucitul Augustin, dar chiar și oamenii simpli, credincioșii cei smeriți, dar nu căldicei, pot fi superiori.