Avram Iancu. Crampeie din viata si vremea sa

In acest Ardeal al scolii latiniste, al clasicismului si al studiilor formale, a caror influenta in personalitatea lui Avram Iancu nu trebuie uitata, era lumea deosebita a Muntilor Apuseni. Avram Iancu s-a nascut in 1824 la Vidra de Sus, in mijlocul padurilor mari, a oamenilor care lucrau din greu la taierea lemnului. Casele din trunchiuri de copaci, cu ceardac pe stalpi, uneori ridicat peste magazia de carute, cu acoperisul de sindrila, mare si foarte aplecat, ca sa se scurga zapezile, parca erau una cu codrul cel batran. Era un loc ferit, cu obiceiuri vechi, cu oameni darji, indarjiti de munca lor prea grea.

Si ca o umbra, de care se vorbea in soapta, se pastra acolo amintirea celui blestemat de soarta, a lui Horia. Aici era casa lui, acolo traiau urmasi de-ai lui, cate o poveste despre cel ce murise ca un mucenic se mai spunea de cei batrani. Amintirea lui Horia, l-a urmarit pe Iancu toata viata, el a fost in gandul sau urmasul lui Horia, a vrut poate sa fie razbunatorul lui.

Unui prieten ii spunea: Eu sunt nepotul lui Horia. Iar alta data: Sunt gata sa impartasesc soarta lui. Intr-o clipa de manie, auzind ce discutau ungurii in dieta de la Cluj, Iancu striga: Ii vom convinge cu lancea lui Horia.