Axiologie sportiva

Autorul acestei carti doreste sa-si inceapa lucrarea cu o marturisire. Dupa evenimentele din 1989, pe cand preda la I.M.F. Bucuresti, a auzit de la colegi ca studentii de la A.N.E.F.S. au cerut un curs de Istoria si Filosofia culturii. Pe autor l-a bucurat mult, deoarece chiar in acel an a scos o lucrare, intitulata „Introducere in istoria si filosofia culturii”, avea pasiune pentru istoria culturii si i-ar fi placut foarte mult sa tina un asemenea curs.

S-a prezentat la concurs si a castigat. Pe parcurs, pe cand preda cursul, care cuprindea, normal, si prelegeri despre valori, a realizat ca in literatura de specialitate dar nici in cea filosofica despre va­lorile sportive nu se scrisese niciun rand. In presa de specialitate, la tele­viziuni, dar si in lucrarile pe teme de educatie fizica, se vorbea des, insa de valori-persoane, personalitati de mare prestigiu sportiv, precum Nadia Comaneci, Ilie Nastase, Tiriac, Doroftei sau Lipa cu care Romania se poate oricand mandri.

Numai ca din perspectiva filosofica, in speta din perspectiva axiologica, pe noi nu ne interesa va­lorile-persoane. S-a nascut atunci preocuparea de a studia si literatura straina, cu scopul de a gasi abordari axiologice, dar rezultatul a fost negativ. Asadar, demersul nostru de a lamuri printr-o argumentare cat mai riguroasa existenta si specificul valorilor sportive, din perspectiva filosofiei culturii a fost confruntat cu o literatura in care problematica va­lorilor sportive ori era tratata la nivelul cunoasterii comune, ori in operele unora dintre cei mai reprezentativi filosofi, precum Rickert, Windelbaund, Nietzche etc. sau, la noi, Lucian Blaga, Petre Andrei, Mihai Ralea sau Tudor Vianu, despre valorile sportive nu se scrie nici- un rand.