Barmanul de la Ritz

Iunie 1940. Germanii intra in Paris. Peste tot e in vigoare interdictia de circulatie pe timp de noapte, mai putin la marele hotel Ritz. Dornici sa descopere arta de a trai a francezilor, ocupantii socializeaza cu elita pariziana, in timp ce Frank Meier, cel mai important barman din lume, lucreaza in spatele barului.

Adaptarea este o chestiune de supravietuire. Frank Meier se dovedeste un diplomat abil, castiga simpatia ofiterilor germani, isi cumpara linistea, dar si pe cea a lui Luciano, ucenicul sau, si pe a tulburatoarei si enigmaticei Blanche Auzello. Timp de patru ani, barbatii din Gestapo vor bea cu Coco Chanel, cu teribila vaduva Ritz si cu Sacha Guitry.

Acesti barbati si femei, colaboratori sau membri ai Rezistentei, eroi sau profitori de razboi, se vor iubi, se vor trada si vor lupta pentru o anumita idee de civilizatie. Cei mai multi dintre ei nu stiu ca Meier, emigrant austriac, veteran al razboiului din 1914 si dirijor al acestui straniu balet, ascunde un secret intunecat. Barmanul de la Ritz este evreu.

Philippe Collin reconstituie o epoca tulbure cu virtuozitate si precizie istorica meticuloasa. Prin intermediul personajului sau, el devine martorul direct al Frantei ocupate si povesteste despre eterna confruntare dintre frica si demnitate.

Maine, trupele germane vor intra in Paris. Franta s-a dizolvat ca un cub de zahar intr-un pahar de absint. (...) Guvernul Republicii a fugit ieri la Tours. (...) Strazile sunt pustii, magazinele au tras obloanele. Parisul a plonjat in tacere, singuratate si moarte. Cu toate acestea, in Place Vendome, marele hotel Ritz ramane deschis. (...) Doar Micul Bar mai functioneaza. (...) Aceasta este citadela lui Frank Meier, barmanul de la Ritz.

Cu origini austriece, celebrat pentru arta sa desavarsita a cocktailurilor si adorat de cei mai eleganti bautori din Europa si din America, omul este o legenda in mica lume a luxului. Mustata lui fina, gesturile precise si ochii veseli se bucura de aceeasi faima ca bauturile pe care le serveste. Ajunul invaziei germane il gaseste la postul lui, in sacou alb, cravata neagra.

Cincizeci de ani batuti pe muchie, nici gras, nici slab, de doua decenii in spatele tejghelei, el este patronul. Meier a creat barul in 1921 si n-are de gand sa plece nicaieri orice ar fi, nu conteaza nemtii, nu conteaza haosul general. Isi da silinta sa para impasibil, dar, in seara asta, barmanul de la Ritz e confuz.

Pierdut. Din spatele mastii afabile transpar oboseala si teama. Pana in prezent se obisnuise sa-si ascunda cu grija o ascendenta care nu deranja pe nimeni. - Barmanul de la Ritz, Philippe Collin Philippe Collin ne poarta, cu un talent incontestabil de povestitor, intr-o calatorie in viata cotidiana a unui teatru de masti.

— Le Figaro

Aceasta carte spune povestea Frantei ocupate si este geniala.

— Le Parisien

Un prim roman superb. - Telerama Traducere din limba franceza de Andreea Nastase.