Borgia

Succesul romanelor lui Michel Zevaco se datoreaza, printre altele, impartialitatii cu care sunt prezentati eroii. Rege, regina, cavaler, fata bisericeasca, haimana sau om simplu — fiecare are locul si rolul sau in actiunea romanului. Autorul pune in antiteza eroi din ceea ce in epoca reprezenta lumea buna si eroi din lumea de rand, demonstrand ca, de multe ori, adevarata noblete este la clasele de jos, asa cum caractere urate se intalnesc si la clasele superioare.

Cititorului ii este dat sa cunoasca destine care se intersecteaza, prietenii, tradari, rivalitati si — aidoma frumoaselor flori crescute in mlastini - Dragostea, cu toate obstacolele, descurajarile, sperantele si, in final, triumful.

La sfarsitul secolului al XV-lea, Italia se zvarcolea indurerata sub tirania familiei Borgia care isi impusese dominatia prin violenta si otrava si care se facuse faimoasa prin lacomie si destrabalare. Aici, vine din Franta un cavaler indraznet, sarac si plin de bune intentii care se indragosteste, se dueleaza, alearga calare, face dreptatea sa triumfe si trece prin aventuri incredibile, la un pas de moarte, salvat si salvand la randul lui, in mod providential, in ultimul moment.