Bumerang de manele... lingvistice

Pentru cei îndrăgostiți de limba română, de gramatica ei, de vorbirea corectă și nuanțată, fiecare greșeală gramaticală, lexicală sau de altă natură, dar din aceeași categorie, lasă o rană profundă, mai ales atunci când se repetă, zi de zi, în toate mediile, ba chiar se amplifică. Toate aceste derapaje sunt scoase la iveală, demascate - și apoi corectate, pe larg, cu nenumărate exemple, comparații și explicații - în această carte, care nu este nicidecum una exclusiv „didactică”, dimpotrivă.

Cu un umor șăgalnic, cu ironie (chiar mușcătoare, câteodată), dar și cu tristețe de multe ori, autoarea ne pune, de fapt, în fața ochilor un roman polițist, unde întrebarea ce răsare nerăbdătoare în mintea cititorului, la orice sfârșit de capitol, este: „Care va fi următorul criminal?” De fiecare dată avem de-a face cu o înlănțuire de cuvinte și de expresii „blajine”, atacate și, în final, omorâte de „stricătorii de limbă” printr-o „falsificare intelectuală”, prin „surogate lingvistice”, în timpul unor „concursuri de agramați”, pe parcursul cărora toți se luptă pentru a ocupa locul I pe un podium dizgrațios.

Pe lângă conaționalii retrași, care fac greșeli, în funcție de vârstă, la ei acasă sau la școală, există cei care propagă, diversifică și îmbogățesc cu mare zel toate aceste cusururi lingvistice, adică jurnaliștii, indiferent de locul în care aceștia se manifestă: TV, presă scrisă, presă online sau, pur și simplu, „social media”. Nu sunt luați în vizor doar „muritorii” care comit greșeli, ci sub aceeași lupă bine calibrată intră și noul DOOM, care, deși ar trebui să fie un exemplu de perfecțiune în acest domeniu, dovedește slăbiciuni chiar de la primele pagini. Această carte lansează invitația de a intra împreună în „frumoasa și cumintea limbă română”, așa cum o numea Nenea Iancu, primul pas (și cel mai potrivit) fiind chiar volumul de față.