Cafea, tutun, dulceti. Deliciile Orientului in tarile romane

Călătoria prin care ne poartă carte de carte istoricul Tudor Dinu ajunge acum pe tărâmul voluptății ceasurilor de tihnă. „Bem o cafea?” Această invitație deschide și azi calea socializării, de la întâlnirea între prieteni până la discuțiile de afaceri sau politice. Dar cum au devenit tabieturile otomane plăceri pur românești, chiar și după ce au trecut prin noile forme de ritual social aduse din Occident?

Istoricul ne călăuzește într-o erudită călătorie senzorială prin secolele XVII-XIX, explorând introducerea, asimilarea și evoluția cafelei, a tutunului și a dulcețurilor în Țara Românească și Moldova, de la primele uluiri din epoca veche și până când curgerea timpului se aliniază la ritmurile vieții moderne de inspirație europeană. La fel de spectaculoasă este reconstituirea materială a culturii tabietului: filigene miniaturale din porțelan chinezesc sau venețian, zarfuri de argint bătute cu nestemate, cafernițe și ibrice din metal prețios, ciubuce lungi de peste doi metri și narghilele somptuoase, alături de borcane fine de Tophane și tabachere brodate, descoperite în depozitele muzeelor sau în colecțiile particulare.

Pe urmele primilor cafegii, șerbegii și tutungii, Tudor Dinu explorează nu doar protocolul fastuos de la curțile domnești, ci și viața cotidiană din cahvenelele turcești ori cazinourile și saloanele de tip occidental, leacurile insolite sau legendele populare despre originea „ierbii dracului”.