Cai teognostice in mistica siro-orientala

Potrivit lui Sahdona Martyrius în Cartea desăvârșirii, prin aportul elevator al lecturii și meditării, al virtuților supuse încercărilor, al voinței, rugăciunii, vederii contemplative și, însumându-le pe toate, al regulii vieții desăvârșite - prin convergența intensificată și interconectarea dinamică a tuturor acestor lucrări ascetico-mistice -, sufletul se înalță spre Dumnezeu. Ceea ce pare la început imposibil se vădește posibil pe calea ascendentă, teognosică, o ascensio a desăvârșirii - pe care sufletul, el însuși înălțat, urcă liber de orice poveri lumești. Nimic altceva nu se mai arată în acest veșnic acum decât departele de alături, Cel urmat departe pentru a fi cât mai aproape.

În Omiliile și Epistolele lui Ioan de Dalyatha, locul la care aspiră mintea, loc spiritual situat în adâncul înălțimii până unde ea ajunge urmând lumina care i se arată, nu este altundeva decât în ea însăși, cu temeiul în inimă și extins până pe piscul sufletului. Expresie frecventă în mistica siro-orientală, locul (atrā) de apariție a luminii în suflet denumește manifestarea prezenței divine care își face loc în interiorul nevăzut, în adâncul unei ascunderi luminate. Nu vin toate curăția, înfrânarea, aspirația, discernământul și altele din acest loc sfânt de obârșie, care, dând de la început darul în actul creației, întoarce sufletul cu fața la soarele Vieții, spre locul din care totul a început?

— Dorin Ștefănescu

Caută calea chiar pe piscul ei, iar acolo vei găsi pe Cineva care te va lua pentru a te duce la aceste fericiri. Mă întrebi care este acest loc sau dorești să-ți vorbesc de el? Vino mai degrabă cu mine să admirăm! - Ioan de Dalyatha Nimeni să nu mai restabilească ceea ce a fost distrus; nimeni să nu mai restaureze ceea ce a fost abolit; dimpotrivă, să umblăm potrivit celor restaurate. Să umblăm precum cei desăvârșiți, mai presus de lume.

— Sahdona Martyrius