Caii de portelan ai colonelului Varga

Prozator și poet afirmat simultan în cadrul Generației 2000 (cum îl clasifica Marin Mincu într-o antologie memorabilă), debutând editorial cu peste două decenii în urmă, Cristian Meleșteu a înclinat ulterior balanța talentului către genul epic. A contat în evoluția sa câștigarea Concursului de volume în manuscris (secțiunea proză), organizat de U.S.R. 2012, dar și receptarea critică ulterioară de-a dreptul favorabilă. Mai cu seamă datorită fluxului romanesc constant, început cu Revoluția borfașilor (2013) și Sicriul de gheață (2014); încheiat cu Bisericile cireșelor amare (2024), în care își consolidează maniera tematică și stilistică.

Romancierul reflectă în frazare captivantă realitatea imediată prin cazuri-limită desprinse din societatea românească post-comunistă, ilustrată de personaje periferice, înzestrate prin impact fenomenal cu însușiri transcendentale; din perspectivă parodică și, implicit, satirică. Uzând în manieră post-modernistă de procedeul intertextualității, autorul își plombează expert textul narativ cu sintagme imitative, în registrul satirei corosive. Într-un registru stilistic original, prozatorul întreține echivocul dintre trăirile interioare și viziunile onirice ale protagoniștilor din romanele sale.

Remarcabilă este fantezia debordantă a prozatorului, nutrită dintr-o concepție animistă, cu ajutorul căreia glisează cu dezinvoltură planurile dintre real și fantastic. Cristian Meleșteu combină în proza sa onirismul și fantasticul, proiectându-le expert pe fundalul unui univers lumesc contaminat de morbul existenței marginale.

— Nicolae Oprea