Calatoriile lui Gulliver

Jonathan Swift a inceput sa scrie Calatoriile lui Gulliver prin 1720, cand lumea era innebunita dupa romanul Robinson Crusoe al lui Daniel Defoe. Cartea a aparut in 1726 si a fost imediat un bestseller, intruna reeditat si tradus. Considerat, cu prea multa lejeritate, o carte pentru copii, isi batea joc de moda relatarilor de calatorie si de aventuri, dar era si o satira neiertatoare a felului in care erau randuite, in secolul al XVIII-lea, stiinta, societatea, comertul si politica.

Copiii vor fi incantati de cele patru fabuloase calatorii in Liliput, tara unor locuitori inalti de o palma, in Brobdingnag, tara unor uriasi, in Laputa, tara din nori a unor savanti inchipuiti, iar apoi in Tara Cailor, unde caii sunt inzestrati cu ratiune si bun-simt, iar yahunii (se scrie yahoo in original), un fel de oameni, sunt niste brute ignorante. Adultii se vor amuza copios pe seama aluziilor la pacatele omenesti, desi Swift a recunoscut ca a scris acest roman nu ca sa-i distreze pe cititori, ci ca sa ii enerveze. Acest celebru roman satiric a facut sa creasca renumele si reputatia autorului sau in tari care s-ar putea sa nu fi auzit niciodata de protejatul lordului Oxford, campionul bisericii anglicane si chiar protectorul libertatilor Irlandei.

Walter Scott, scriitor scotian, in introducerea la Calatoriile lui Gulliver Daca extraordinara calitate a Calatoriilor lui Gulliver sta in conceptie sau in executie, prea putin conteaza; forta este altundeva si este o forta care a miscat lumea. William Hazlitt, reputat eseist si critic literar, in Prelegeri despre poetii englezi Jonathan Swift (1667-1745), scriitor, pamfletist si cleric irlandez. Nascut la Dublin, nu si-a cunoscut tatal, un englez stabilit in Irlanda, care a murit inainte ca micul Jonathan sa vina pe lume.