Calauzitorul de suflete

Aceste povestiri au fost scrise in perioada 2010-2014 si publicate, in parte, in periodice. Le-am numit parabole, avand o anumita intentionalitate, si am aplicat in realizarea lor aceeasi structura (cvadripartita) si acelasi registru cantitativ (aproximativ o mie de cuvinte).

Pe cele din Calauzitorul de suflete (cea dintai sectiune) le consider europene, actiunea lor petrecandu-se in locatii diferite de pe batranul continent si majoritatea ideilor pe care se bazeaza nascandu-se in timpul unor peregrinari (iubirile, cartile, muzica si calatoriile sunt, dupa umila-mi parere, cele mai frumoase lucruri care ni se pot intampla intr-o viata). Cu exceptia primei si a ultimei lucrari care schiteaza un posibil cadru, ordinea povestirilor este alfabetica. Desi gandite ca fantastice, ele au si o dimensiune experientiala, in acelasi timp putand fi citite si ca poeme in proza: ale oraselor prin care am trecut, ale oamenilor pe care i-am cunoscut si, desigur, ale sufletului meu, undeva, in strafundurile mele considerandu-ma, ca multi semeni de-ai mei, oarecum poet… (Ladislau Daradici)