Când amintirile noastre vor veni să danseze

Fara un cuvant, sotul meu se indreapta spre usa si o deschide. Ma lasa sa intru prima. Camera de zi este mai mica decat imi inchipuiam, dar e inundata de lumina. Linoleumul bej parca o face mai calduroasa. Vizitez toate incaperile stiindu-ma acasa, dar fara sa simt inca asta. Pluteste in aer un miros de zugraveala si de lipici, care va disparea in curand, fiind inlocuit de mirosul nostru propriu. Incetul cu incetul ma destind. Imi imaginez mobilele, vizualizez perdelele, aud – fantasmand – rasetele copiilor. Ne vom simti bine aici.

Vocea lui Anatol ma extrage din acest viitor.

– N-ai de ce sa fii ingrijorata, draga mea. Imi pun capul pe umarul lui. In fata noastra, prin fereastra deschisa, vedem piateta inflorita.