Cărluță și primul lui dascăl. Din ucenicia principelui Carol al României

Desi s-a scris mult despre controversatul rege Carol al II-lea, atat studiile de specialitate, cat si cele adresate publicului mai larg se refera de obicei sumar la educatia scolara primita de principe. Autorii diverselor lucrari le amintesc pe dadace si guvernante, sau pe preceptorii care s-au perindat la palat, dar sunt retinuti in legatura cu dascalii care l-au calauzit, de la insusirea scrisului si a cititului pana in anii de liceu. Cu toate acestea, toti il prezinta pe copilul Carol ca pe un cititor pasionat, in stare sa se cufunde nopti intregi in lectura.

Lucrareaa de fata nu umple aceasta lacuna, dar permite o privire instantanee peste umarul elevului Carol, dezvaluind crampeie din programul pedagogic ce i s-a aplicat. Prezentam doua caiete ale principelui, pastrate de primul lui dascal, ardeleanul Ion Cionca (1850-1910), cel care l-a calauzit timp de zece ani, i-a predat toate materiile claselor elementare si a ramas apoi, in anii de liceu, profesorul lui de limba romana. De la acest dascal, fiu de taran roman din zona Sibiului, a deprins vlastarul familiei Hohenzollern nu numai limba romana, ci si scrisul si cititul in limba lui paterna, germana.

Cele doua caiete au zacut mai bine de un veac intr-un sipet ascuns in vremurile tulburi de urmasii profesorului Cionca. Ele sunt scrise la distanta de sapte ani: primul, legat in coperta albastra cu monograma regala, contine exercitii de caligrafie din primul an scolar (1900-1901), trecand pe parcurs de la creion la tocul cu cerneala. Elevul copiaza cu grija, litera cu litera, maxime si sentinte alese de dascal ad usum delphini, sa-i serveasca viitorului suveran ca indreptar etic.