Cartea doliului

Cand Clare isi pierde fiul in varsta de cinci saptamani, geamanul acestuia inca lupta pentru viata in sectia de terapie intensiva. Mama indurerata cauta ajutor pentru a-si putea trai doliul si, totodata, pentru a-si creste copilul supravietuitor. Va descoperi ca doliul nu urmeaza reguli si ca nu exista etape prestabilite sau solutii-minune, ci fiecare isi traieste suferinta in felul si ritmul sau.

Optsprezece ani mai tarziu, Clare isi asterne pe hartie experienta dureroasa sub forma unor ganduri de alinare care sa-i insoteasca pe oamenii indoliati si pe cei care vor sa-i inteleaga si sa-i sprijine. A rezultat astfel o confesiuneghid de supravietuire, empatica si sincera, care ofera nu atat raspunsuri, cat un tovaras de suflet in aceasta calatorie de la revolta si neputinta inspre o noua redefinire a vietii. Ca o conversatie intre prieteni ce trec prin aceeasi suferinta.

Aceasta este cartea pe care Clare ar fi vrut s-o aiba in cele mai negre clipe din viata ei: o calauza care sa-ti arate nu cum sa depasesti doliul, ci cum sa traiesti cu el. Clare da dovada de un curaj extraordinar asternand pe hartie dureroasele cautari ca mama in doliu, pentru a-i ajuta pe toti cei care trec prin experiente similare. Veti gasi aici o poveste despre alinare, dar si, cum reiese inca din titlu, despre speranta.

— Alan Titchmarsh

• Traducere din limba engleza de Ioana Ionita