Cartea neisprăvirii

„O carte nu-i altceva decat o insiruire de cuvinte, de paragrafe, de intamplari din vietile altora, fie ei adevarati, in carne si oase, fie inchipuiti, iar cuvintele si paragrafele si oamenii astia sau zebrele sau pinguinii nu fac altceva decat sa pozeze, sa inregistreze ceva ce exista undeva in stimatul cititor si depinde de el daca e acasa sau nu pentru o carte sau alta, depinde de el daca-i deschide usa si o lasa sa-i inregistreze sau nu consumul de energie electrica, depinde de el daca in timp ce citeste i se zbarleste parul pe maini dintr-o cauza sau din alta ori daca isi zice ia mai lasa-ma, frate, cu prostiile astea ori daca isi aduce aminte de mirosul pielii bunicii atunci cand se apleca pe deasupra lui sa mai indese bucatica de cascaval in marginea mamaligii ori daca citind isi proiecteaza un viitor fericit cu femeia sau cu barbatul cu care in urma cu trei zile a impartit o conserva de ton in ulei si o bere.“ – T.O. BOBECartea neispravirii surprinde lupta cu literatura, cu procrastinarea, cum se nasc si se dezvolta ideile domnului Teo, alter ego-ul autorului.

Inca de la primele pagini te cucereste poezia vietii de zi cu zi, a ritualului – un colaj intre viata domnului Teo si cartile pe care le-a scris sau ar vrea sa le scrie.

Este o carte care face trimiteri mai mult sau mai putin transparente la cativa dintre marii autori ai lumii: J.L. Borges, Shakespeare, Enrique Vila-Matas si Orhan Pamuk. Amuzanta si grava totodata, Cartea neispravirii devine o reflectie despre literatura si rostul ei, dar si despre risipa de viata si dedublarea pe care le presupune.